TABLETĂ DE SCRIITOR - CU DEMNITATE, PE CULMILE GLORIEI
Dacă drumul nostru ascendent ar fi spre o cetate a luminii, cu lungi culoare de oglinzi paralele şi trepte în spirale, până la etajul superior al gloriei dorite, de unde Dumnezeu ne-ar putea întinde binevoitor mâna, ar trebui să păşim cu solemnitate şi demnitate pe aceste căi de autopropulsare. Evident că nu m-am gândit mai întâi la atitudinea acelor fanfaroni care îşi evidenţiază orice succes cu prelungi sunete de trâmbiţă, care te determină să nu-i mai respecţi într-atât cât cred ei că ar merita, tocmai din cauza acestei atitudini de îngâmfare, ci îndeosebi la ei, ci mai ales la personalitatea reală, la profilul moral al cercetătorului sau creatorului performant, conştient de valoarea sa, dar onest şi demn, respectuos faţă de meritele celorlalţi.
El nu se laudă, ci munceşte; nu-şi pierde timpul în euforia unui succes public; doar studiază; nu aşteaptă laurii gloriei, ci merge mai departe. El a înţeles că drumul vieţii este scurt, pe când al artei - nesfârşit, şi îşi dă seama că, dacă are cumva un merit faţă de cele ce a făcut până acum, e bine să lase ca acest adevăr să fie recunoscut de alţii, mai ales de generaţiile următoare. În cetatea luminii, umbrele pălesc, se dizolvă şi dispar, iar, la un moment dat, vei fi înconjurat numai de strălucire. În aceste condiţii, meritele tale sunt văzute de departe, ca semnalele unui far călăuzitor, încât nu trebuie să faci nici cel mai mic gest pentru a te evidenţia, fiindcă deja eşti în centrul admiraţiei celorlalţi.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
