VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Din istoria informaticii româneşti (I)
În cinstea Centenarului Marii Uniri, Academia Română desfăşoară multe acţiuni, de la expoziţii la înfiinţarea de instituţii de cercetare în afara ţării, de la simpozioane la publicaţii variate - printre acestea din urmă şi o serie, îi putem spune monumentală, de volume de sinteză, intitulată „Civilizaţia românească”. Sunt în curs de elaborate peste 30 de volume, care vor apărea în româneşte, în engleză, probabil şi în alte limbi. Premisa este - de multe ori invocată - că nu se ştiu suficiente lucruri despre România, că nu există cărţi care să umple acest gol. Academia răspunde acestei nevoi, sistematic şi profesionist, în plan fiind numeroase domenii în care multe sunt de spus despre ţara noastră şi despre contribuţia românilor la dezvoltarea lor: de la ştiinţe la arte, de la agricultură la astronomie, de la medicină la filosofie. Istoria şi geografia au, desigur, volume dedicate.
Una dintre sinteze priveşte informatica, iar capitolul despre informatica teoretică i-a revenit subsemnatului.
N-a fost deloc uşor. Trec peste dificultatea de a defini domeniul (ce e teorie şi ce nu este, cine este informatician teoretician şi cine informatician... - cum să-i numim pe cei care lucrează preponderent în hardware, software, aplicaţii?, toate acestea având şi o teorie aferentă), peste dificultatea de informare (timpul este relativ scurt, nu se punea problema unei cercetări de arhivă), subliniez doar complexitatea subiectului, în timp şi spaţiu, ca să fac aluzie la criteriile clasice de complexitate algoritmică, timpul şi spaţiul...
De când putem vorbi despre informatică în România? De când s-au construit primele calculatoare (CIFA, 1957, Victor Toma), din vremea lui Moisil (la sfârşitul anilor 1940 se interesa deja de aplicarea logicii la circuitele cu contacte şi relee), mai devreme? Iarăşi, este problemă de definiţie. În 1927, Gabriel Sudan publica o lucrare în care producea, simultan cu W. Ackermann (ambii fuseseră doctoranzi ai lui Hilbert), primul exemplu de (iertare pentru jargon) de funcţie recursivă care nu este primitiv recursivă. Terminologia nu era atunci aceasta, calculabilitatea s-a născut cu un deceniu mai târziu (mai ales după ce Turing a definit maşina care-i poartă numele, în 1936). Ackermann a fost primul „anexat” (pre)istoriei informaticii, Sudan a trebuit să aştepte până la jumătatea anilor 1970. Povestea este mai mult decât interesantă. Înainte de a pleca în Canada ultimului său drum (a murit acolo, in lun amai 1973), Moisil a apucat să-i vorbească lui Solomon Marcus despre rezultatul lui Sudan, fără alte amănunte. Marcus a trecut informaţia studentului pe atunci Cristian Calude (acum profesor în Noua Zeelandă) şi cercetătorului Ionel Ţevy. „A fost o muncă de detectiv”, povestea Marcus. Calude a identificat o lucrare a lui Sudan (publicată în limba franceză, dar într-o revistă românească) în care apărea o funcţie plauzibil a fi de tipul pomenit, împreună cu I. Ţevy au reuşit să arate că chiar era aşa. Au scris revistei „Historia Mathematica”, au publicat rezultatul şi în alte locuri, astfel încât acum atât Ackermann cât şi Sudan sunt consideraţi, independent unul de altul şi simultan în timp, autorii exemplului de funcţie menţionat.
Ştiam povestea de la Marcus, care a şi scris despre ea (de exemplu, în cartea „Din gândirea matematică românească”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975).
Până aici, mai mult despre întinderea în timp a informaticii româneşti - din anii 1920 până astăzi. Data viitoare, despre spaţiu: cred ca sunt mai mulţi informaticieni români prin lume decât în tară!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
