VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Declaraţia de la Paris
În octombrie 2017 s-a întâmplat un eveniment care poate declanşa-marca o cotitură în evoluţia Europei, face „valuri” pe continent (forţat şi de Brexit, până şi pe vorbăreţul Jean-Claude Juncker l-am văzut poziţionându-se împotriva unei Europe federative, de tip Statele Unite ale...), dar despre care s-a vorbit puţin înspre deloc în România, media românească având, probabil, o mai mare inerţie a influenţelor „plătite în avans”... Este vorba despre The Paris Statement. A Europe We Can Believe In (Declaraţia de la Paris. O Europă în care putem crede) - poate fi găsit la http://thetrueeurope.eu/a-europe-we-can-believe-in/.
Este un fel apel, precum cel al academicienilor români, lansat în februarie 2017 (deci cu vreo opt luni înaintea Declaraţiei), un semnal de alarmă că Europa merge într-o direcţie greşită, se îndreaptă (este îndreptată) spre dezastru. Semnează treisprezece „filosofi conservatori”, aşa i-am văzut numiţi undeva, nume sonore, cu multe cărţi la activ, din zece ţări europene: Philippe Bénéton, Rémi Brague, Chantal Delsol, Pierre Manent (Franţa), Roman Joch (Cehia), Lánczi András (Ungaria), Ryszard Legutko (Polonia), Janne Haaland Matlary (Norvegia), Dalmacio Negro Pavón (Spania), Sir Roger Scruton (Anglia), Robert Spaemann (Germania), Bart Jan Spruyt (Olanda), Matthias Storme (Belgia).
Nouă pagini, 36 de paragrafe dense, aproape aforistice. Se găsesc pe internet si traduceri în limba română - citiţi-le, nu veţi regreta. O prezentare ceva mai detaliată decât cea de faţă a apărut în revista „Curtea de la Argeş” din luna martie (www.curteadelaarges.ro). Sub presiunea globalizării, a corectitudinii politice, a intereselor politicienilor şi transnaţionalelor, Europa îşi pierde rădăcinile creştine, cultura şi identitatea, se creează o falsă Europă, fragilă şi neputincioasă. Suntem reglementaţi şi gestionaţi, creşte tirania tehnocratică, clasa guvernantă susţine globalizarea accelerată, care-i favorizează interesele. Multiculturalismul este falimentar, specific imperiilor. Musulmanii care invadează continentul nu sunt emigranţi, ci colonişti.
Trebuie, de aceea, apărată adevărata Europă, bazată pe state-naţiuni, cu tradiţie şi identitate. Trebuie să reînnoim unitatea şi solidaritatea naţională, fără a mai fi intimidaţi de pretenţiile multiculturalismului. Trebuie respins egalitarismul exagerat şi reducerea înţelepciunii la cunoştinţe tehnice. Trebuie restaurată cultura morală. Piaţa trebuie orientată spre scopuri sociale. Nu totul este de vânzare. Creşterea economică nu este singurul criteriu. „Astăzi, gigantismul corporatist ameninţă inclusiv suveranitatea politică.” Este nevoie de o reformă a educaţiei, pentru a „încuraja transmiterea culturii noastre comune, nu îndoctrinarea tinerelor generaţii cu o cultură a negării de sine”. „Căsătoria este fundamentul societăţii şi baza armoniei dintre bărbat şi femeie. Este legătura intimă centrată pe susţinerea familiei şi creşterea copiilor. (...) O societate care nu promovează naşterea copiilor nu are viitor. Căsătoria şi familia sunt esenţiale.” Noţiunea de populism trebuie reevaluată şi pusă la lucru, în sprijinul adevăratei Europe.
Şi aşa mai departe, lucid, tranşant, convingător.
Identitate, suveranitate şi unitate naţională, era subtitlul Apelului. Naţionalism, tradiţie, creştinism. Acelaşi limbaj, aceeaşi îngrijorare. Se va trezi oare Europa la realitate? Se va trezi oare România la realitate?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
