VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Un jurnalist, în căutarea lui Dumnezeu
Parafrazez celebra „sentinţă” a lui Maiorescu la adresa lui Eminescu, apăsând pe repetiţie: „jurnalist, jurnalist în toată puterea cuvântului” (la fel, scriitor, dar adăugirea este implicită), un mod mai ocolit de a spune „un jurnalist total”, de la înfiinţarea şi conducerea de ziare, tipografii, edituri, la scrierea zilnică de articole, editoriale cu vizibilitate, deci impact, despre tot ce se întâmplă în Argeş, în ţară, în lume şi este de interes pentru cititor. Plus implicarea în viaţa cetăţii, de la Verneştiul natal în sus, începând cu dimensiunea culturală, fără a se opri aici. Dar, scrie Mihai Golescu, despre dumnealui fiind vorba, la pagina 118 a recentei sale cărţi „În căutarea lui Dumnezeu” (Editura Argeş Press, Piteşti, 2017) - căci despre această carte este vorba: „N-aş spune că sunt unul dintre jurnaliştii care-şi caută subiectele cu lumânarea. Dimpotrivă, aş spune că mai degrabă mă caută ele pe mine (...).”
Constatarea-mărturisire este o bună cheie şi pentru prezentarea cărţii de faţă, mai ales dacă-i adăugăm descrierea copertelor: cea din faţă ne cheamă spre un peisaj mirific, cu brazi şi munţi şi cer (uşor înnourat), tăiat de un splendid curcubeu în care - test psihologic pentru privitor? - parcă văd mai pregnante trei-culorile drapelului naţional; în balanţă, coperta a patra ne avertizează, printr-un fulger ramificat, uriaş, cât de mică este lumea oamenilor, abia ghicită în josul imaginii, dominată spectaculos de „biciul Sfântului Ilie” - de biciul lui Dumnezeu, Cel numit pe prima copertă. Fulgerele pleacă din nori movulii, până la pământ sunt mai multe straturi de întuneric, unele bice de foc se termină în luminiţele care sugerează case, străzi, o localitate. Cosmos-stihie sus, chibrituri milimetric-bicisnice jos.
Aş putea continua cu „semiotica” imaginilor/culorilor de pe coperte, voi deschide însă din nou cartea, nu înainte de a exclama „nimic nu este întâmplător!” (acolo, între nori...): finalul Argumentului-prefaţă, semnat olograf de ÎPS Calinic Argeşeanul, spune: „Am citit cu atenţie cartea. (...) Nu intru în dumbrava minunată a scrisului, lăsându-l pe cititorul harnic să descopere florile, cu parfumul lor inconfundabil.// Încercaţi!// Este o paletă multicoloră rar întâlnită.” Subliniez „paletă multicoloră”...
Nu, cartea nu descriere drumul iniţiatic al autorului, nu-l îndeamnă (îndrumă - interesant cuvânt) pe cititor spre/pe un asemenea drum, nu citează didactic paragrafe revelatorii din Cărţi - dar începe cu invocarea Bibliei citite în copilărie, cu un plin de miez interviu cu Preafericitul Teoctist, citează din Kant şi Eminescu, îl invocă pe Hannibal, pe Papa de la Roma şi pe Dan Brown, o bibliotecă întreagă este amintită în carte, aminteşte de mulţi argeşeni plecaţi în lumea de lumină, descrie locuri şi lăcaşuri sfinte, întâmplări din „viaţa reală”, mundană-politizată-tabloidizată cum o ştim, sau din vis („Judecata de Apoi”, pag. 105) sau din apropierea tonică a ierbii de pe dealul Verneştiului, compune un vitraliu minuţios, care creşte piesă cu piesă, neaşteptat-miraculos, nu ştiu dacă este rezultatul unei revelaţii, aşa presupun că a apărut ideea de a strânge într-un volum articole din „Argeşul” adecvate temei, dar volumul ESTE purtătorul unei revelaţii. O rezum - şi v-o propun - aşa cum am găsit-o, în una dintre ipostaze, la pagina 87 a cărţii: „Trăim, cu demnitate ori în van, dar suntem toţi sub aripa morţii şi asta ar trebui să ne îndemne să fim mai buni şi mai înţelepţi, să purtăm în noi mesajul cristic pentru a afla CALEA, ADEVĂRUL, VIAŢA. Şi - de ce nu? - calea şi adevărul nu doar pentru noi, ci şi pentru ţara aceasta (...).”
Încercaţi! - vorba vlădicăi de la Argeş...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
