Evocându-l pe maestru: "Al.Th. Ionescu. Un om care te obliga să gândeşti"
Se pare că luna februarie se prezintă foarte ofertantă pentru argeşenii iubitori de cultură, întrucât abia am ajuns la jumătatea ei şi deja au fost organizate câteva lansări de carte, la care s-a adăugat şi o piesă de teatru jucată excepţional la Centrul de Cultură şi Arte "George Topîrceanu". Şi, din informaţiile pe care le deţinem noi, mai urmează şi alte asemenea evenimente, aşa că nu ne putem dori decât ca ultima lună de iarnă să slujească drept pildă celorlalte 10 rămase din anul în care ne aflăm. Miercuri, C.C.A. a găzduit un moment editorial mai aparte, fiind vorba despre o lansare de carte In Memoriam prof. Al.Th. Ionescu. Dacă la prezentarea cărţii la C.N.V.V., acolo unde domnia sa a predat o bună perioadă Limba şi literatura română (1996-2009), elevii n-au prea fost interesaţi de subiect, în Sala Orfeu au fost totuşi prezenţi 4 tineri. Dar nici aceia mai în vârstă n-au excelat prin prezenţă, semn că distinsul profesor alunecă, din nefericire, înspre uitare... Prezenţi au fost îndeosebi foşti colegi de catedră, prieteni şi oameni de cultură care l-au preţuit pe dascăl, printre care s-a aflat şi prof. Mihai Tiţa, fost director al C.C.A.
O carte în dialog cu scrierile lui Al.Th. Ionescu
Leonid Dragomir, "prietenul mai tânăr" al lui Al.Th., este autorul primei cărţi de tip evocator avându-l în centru pe îndrăgitul profesor de Limba română. Titlul - "Al.Th. Ionescu. Un om care te obliga să gândeşti" dezvăluie deja cea mai dominantă trăsătură a personalităţii dascălului evocat, iar acest lucru devine evident pe măsură ce sunt parcurse textele inserate de autor. De reţinut ar fi că acestea îşi au sorgintea în dorul care-l macină pe Leonid Dragomir după inepuizabilele discuţii purtate cu ilustrul profesor, de fiecare dată mai intense şi mai incitante. De altfel, aceasta a fost şi premisa cărţii - de a provoca. Autorul a recitit lucrările semnate de Al.Th. Ionescu, a rememorat dialogurile pline de înţelesuri avute cu acesta şi a scris volumul lansat miercuri la Curtea de Argeş în ideea că va trezi şi interesul altora spre a-l relectura pe maestru. Aşadar, textele din cartea lui Leonid sunt un dialog cu cele 6 cărţi (3 antume şi 3 postume) lăsate posterităţii de către Al.Th. Cartea este structurată pe 3 nivele de abordare - "Citindu-l pe Al.Th. Ionescu", "Recitindu-l pe Al.Th. Ionescu" şi "În loc de concluzii" - la care se adaugă o "Antologie", "Referinţe asupra omului şi criticului literar" şi "Repere biografice şi bibliografice".
Pe 28 martie se împlinesc 9 ani de la regretata dispariţie a profesorului de Limba română, pusă în seama unor erori medicale. Miercuri, acesta ar fi împlinit 68 de ani, fiindcă data naşterii trecută în acte este 14 februarie 1950 (deşi a văzut lumina zilei cu 5 zile mai devreme). În anul 2005 înfiinţa la Curtea de Argeş, împreună cu acad. Gheorghe Păun şi artistul plastic Ion Aurel Gârjoabă, Cercul Iubitorilor de Cultură - C.I.C., fiind extrem de apropiat de cei doi oameni de cultură. Interesant este că, potrivit relatărilor acad. Gheorghe Păun, cu care era de-o seamă, ambii ar fi suferit de aceeaşi afecţiune la inimă, însă diferenţa a făcut-o faptul că matematicianul a mers la controlul medical mai devreme cu o săptămână decât îl chemase medicul curant (în caz contrar, ar fi avut probabil aceeaşi soartă), în timp ce Al.Th. alesese să respecte data programării, pe care, din nefericire, n-a mai apucat-o...
O conştiinţă extraordinară la Curtea de Argeş
Deşi a fost cel dintâi la cuvânt în cadrul lansării de carte de miercuri, scriitorul Dumitru Augustin Doman n-a avut un discurs prea edificator, ba chiar a venit cu o opinie critică, potrivit căreia cartea lui Leonid Dragomir se prezintă mai mult ca o monografie ce mai poate fi îmbunătăţită. Nici modul în care a fost tehnoredactată antologia nu a părut să-l mulţumească, acesta precizând că mai elegant ar fi fost ca textele să fie redate cu asteriscuri. Altfel, impresiile despre conţinutul propriu-zis al cărţii au strălucit prin lipsă, cu excepţia faptului că textele se conturează "ca nişte aforisme". Lucruri cu adevărat importante au fost discutate de acad. Gheorghe Păun, care a menţionat de la început că-i este greu să vorbească la trecut despre Al.Th. Ionescu, din motive personale şi mai ales că aveau aceeaşi vârstă. Rememorând momentele dureroase ale aflării veştii despre trecerea la cele veşnice a prietenului şi colaboratorului său, editorul revistei elitiste "Curtea de la Argeş" a mărturisit că-i simte din plin lipsa. "Era o conştiinţă extraordinară la Curtea de Argeş, deşi nu trebuie să-l idealizăm. Tare mult mi-ar fi plăcut să-l am coechipier la revistă, pentru că nu avem critic, iar el ar fi fost persoana potrivită. Ştim că era constant acid cu politicienii locali şi centrali, dar şi în domeniul său, al literaturii şi învăţământului...", a punctat acesta. Acad. Păun a făcut o paralelă între omul din cărţi şi cel din realitate, precizând că Al.Th. era foarte delicat cu cei din jur în viaţa de zi cu zi, dar mult mai relaxat în scris.
În ceea ce priveşte îndemnul de a nu-l idealiza, matematicianul a explicat că îl bănuieşte de o uşoară naivitate pe dascăl, întrucât acesta îl aprecia într-atât de mult pe Neagu Djuvara (ale cărui cercetări istorice sunt destul de controversate în prezent) încât îl critica pe Dan Zamfirescu pentru că acesta, la rândul lui, îl critica pe istoric. O altă dovadă de naivitate ar putea fi şi aceea că Al.Th. credea că "vremea şmecherilor şi descurcăreţilor a trecut şi a venit vremea muncii şi a seriozităţii", însă, cum n-a apucat să mai vadă urmările, doar cei care au prins vremurile de astăzi pot constata că dascălul s-a înşelat. În orice caz, academicianul a insistat asupra faptului că merită recitite articolele redactate de Al.Th., întrucât acestea sunt o veritabilă istorie a politicii locale şi centrale, a învăţământului şi a culturii, un soi de dioramă a deceniului trecut. În încheiere, Gheorghe Păun a mai spus că este nevoie acută în spaţiul cultural argeşean de Al.Th. Ionescu şi că n-ar fi rău să ne întrebăm ce ar spune el despre anumite subiecte la ordinea zilei... "Oameni ca el rămân şi după ce nu mai sunt, prin cărţi şi prin atmosfera pe care au lăsat-o, prin felul în care veştejeau neregularităţile, prin atitudine, prin modul deschis în care puneau degetul pe rană, pentru că noi suntem prea pudibonzi în a fi corecţi unii cu alţii în zona obiecţiilor. El nu avea reţineri de genul acesta, ci îşi asumase condiţia de profesor care era cercetător ratat. În momentul în care-ţi dai seama de nivelul în care te plasezi eşti mult mai relaxat vizavi de ierarhii", a conchis senior-editorul ziarului nostru.
Omul Al.Th. - monument de normalitate
Repere biografice au fost oferite apoi de prof. Daniel Dejanu, amintind şi de colaborarea cu Al.Th. din perioada Cenaclului "George Topîrceanu", căci acesta a fost unul dintre fondatori, iar prof. Elena Eşanu-Şerbănescu a apreciat, la rândul ei, exigenţa, cuvântul drept, deseori ironic, dar dulce, firea imprevizibilă şi faptul că dascălul nu se ataşa niciodată de lucruri tocite, ci căuta ineditul. Prof. Constantin Voiculescu, fiind cel care l-a adus pe Al.Th. în Argeş, la Şcoala Ciofrângeni, a mărturisit că l-a frapat punctul de vedere al lui Leonid Dragomir, care i-a fost elev şi apoi prieten regretatului profesor de Limba română. În cartea sa, acesta prezintă relaţia elev-profesor la modul ideal, iar prof. Voiculescu a fost cucerit de ceea ce a descoperit: "Din ceea ce am citit am înţeles că acesta promova o relaţie care presupunea păstrarea exigenţei dascălului faţă de elev, în timp ce acesta era totodată o poartă pentru învăţăcelul său, fără a-l îngrădi. La rândul lui, elevul trebuia să dovedească respect şi să fie şi el o poartă deschisă pentru profesor. Înţelegem că îngrădirea inhibă dezvoltarea creatoare..." De altfel, se ştie că domnia sa oferea meditaţii gratuite elevilor care nu aveau posibilităţi din punct de vedere material, deci iată încă o dovadă a laturii sale extrem de umane. Scriitorul Florian Silişteanu a precizat că întotdeauna a văzut în Al.Th. un monument de normalitate, iar alte impresii au fost oferite şi de prof. Aurelia Corbeanu şi ing. Ion Vasilescu. A încheiat autorul, care, discutând despre punctul de pornire al cărţii, a ţinut să le împărtăşească oaspeţilor dubla semnificaţie a zilei de 14 februarie: "În afară de faptul că este data oficială de naştere a lui Al.Th., este şi ziua în care noi am devenit prieteni, în anul 1988..." Despre Leonid Dragomir trebuie să ştiţi că este absolvent al Facultăţii de Medicină Veterinară din Iaşi, dar şi al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti. Acesta a recunoscut că în formarea sa şi-a pus ireversibil amprenta un maestru, care a fost Al.Th. Ionescu...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
