TABLETĂ DE SCRIITOR - EXIGENŢA FAŢĂ DE FAPTA BINE ÎMPLINITĂ
Fapta bine împlinită se aşază de la sine, ca o cărămidă trainică în zidul unui templu. Aşezarea cărămizilor între mortar (sau a mortarului între cărămizi?), într-o simetrie perfectă, pentru un întreg în devenire, bine echilibrat, dă exigenţa faptei. De ce ar fi necesară această exigenţă? Pentru statornicie! De aceea trebuie ca tot ce facem să fie bine proiectat şi împlinit, pentru statornicie!
Iată două noţiuni care au la bază acelaşi sens, dându-ne senzaţia că tot ce facem se îndreaptă spre câmpul împlinirilor. Dar câţi oameni gândesc astfel, exigenţi şi responsabili faţă de fiecare faptă a lor? E vorba nu doar de-o proiectare în viitor, ci şi de menţinerea prezentului ca izvor în deplină curgere spre viitor.
În felul acesta, două timpuri sunt în determinare, dar ele nu umbresc în niciun fel trecutul - începuturile, care devin, astfel, depozitarul şi martorul exigenţei faptului bine împlinit, de-a lungul întregii noastre vieţi, adică temelia acelui castel la înălţarea căruia au contribuit mortarul şi cărămizile faptelor noastre - castelul din vis: care rămâne statornic în urma vieţii noastre ca de vis.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
