TABLETĂ DE SCRIITOR - NU CREDEAM CĂ MAI EXISTĂ ASTFEL DE OAMENI!
Exclamăm uneori: „Este un om minunat! Nu credeam că mai există unul asemenea cu el!” Sau, dezamăgiţi, afirmăm: „Vai cât este de ticălos! Nu bănuiam că voi mai întâlni pe cineva atât de viclean ca el!” Titlul tabletei mele are, deci, un sens dublu şi cuprinde o multitudine de înţelesuri, de la plus pozitiv la minus negativ.
Ne întrebăm: „Este nevoie de astfel de exclamaţii ?” Despre cele pozitive, veţi răspunde imediat: „- Sigur că da!”. Pe cele negative, le veţi respinge îndată şi veţi şopti: „- Nicidecum!” Atitudinea dumneavoastră este explicabilă în anumite cazuri. Dar eu vreau să nuanţez câteva interpretări: cele negative ar trebui, fireşte, nici măcar să nu mai stârnească exclamaţia noastră, ci să căutăm, ca atare, să le excludem dintre componentele existenţei umane. Fiindcă, dacă ne exprimăm uimirea, se înţelege că nu ne-am fi aşteptat la aşa ceva, că am fi înconjuraţi de oameni sub nivelul comportamentului nostru civilizat - şi că ceea ce au făcut sau tind să facă nu poate fi încadrat într-un normal al desfăşurării faptelor.
Dar exclamaţia de respingere a ceva negativ poate avea uneori un efect pozitiv, fiindcă, atrăgând atenţia asupra răului, ne exprimăm şi dorinţa de a-l îndrepta. Deci trebuie să fim atenţi la ce gând de afectivitate mascată se referă exclamaţia noastră şi care este adevărata atitudine faţă de fapta în sine! Însă pentru situaţiile pozitive ale cuiva mi se pare puţin exagerată, fiindcă pozitivul trebuie să predomine comportamentul uman, ca un normal, deci nu exclamaţia de aprobare pare firească, ci doar înregistrarea faptului în sine.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
