UN PARCURS GLORIOS
Până la împlinirea vârstei glorioase de 75 de ani, am scris adesea despre cel mai bun prieten al meu, HORIA BĂDESCU: cronici literare, recenzii, scurte prezentări ale unor apariţii periodice, ori, pur şi simplu, menţiuni generale, în alte materiale ale mele, ca nişte dovezi ale relaţiilor noastre reciproce, de statornicie şi colaborare. Niciun scriitor ardelean, nici chiar din Muntenia, din întreaga ţară ori din Europa nu se poate mândri cu o mai statornică şi permanentă apropiere de acest mare Poet naţional, sau chiar universal - aş putea afirma - fără să am senzaţia că exagerez: prietenia noastră sinceră mă îndeamnă să mă abţin de la laude şi să fiu cât mai obiectiv. De aceea, acum, ce aş mai putea să scriu în plus, în continuarea a ceea ce deja am susţinut? E ca şi cum aş încerca s-o iau de la început, pe măsura vieţilor noastre, ca un microscop sentimental, pentru a mă redescoperi altfel, un nou final, în acest interval de viaţă care ne-a mai rămas.
Şi iată, mi-am zis, pot afirma că Horia Bădescu este un mare artist atipic, deosebit de portretul standard al trubadurilor de pretutindeni: este un om foarte serios, sobru şi elegant, prietenos şi politicos cu oricine - pe o oarecare distanţă existenţială sau geografică - cum se impune în familiile tradiţionale, de bunici, fraţi şi veri, ale învăţătorilor Bădescu, din comuna Aefu, unde m-am născut şi am înflorit şi eu alături de ei, ca un lăstar ţărănesc altoit în pomul intelectual, alături de Moţu, al Elenei şi al lui Gheorghe Bădescu.
Multă vreme, oamenii din jur au crezut că Moţu, cum îl alintau cei ai familiei, însemnă cu moţ în frunte, adică cel mai frumos, cel mai deştept (şi de mai multe ori mai) dintre toţi copiii contemporani cu el. Dar apoi, dintr-o mărturisire târzie a Maestrului, multă după ce ambii părinţi, la rândul lor scriitori şi publicişti, au trecut în lumea amintirilor, am aflat că domnul învăţător Ghică Bădescu, în prima sa tinereţe, a profesat o vreme în Ardeal, printre Moţii lui Avram Iancu - şi de aici ar fi alegerea numelui fiului lor - tânărul dascăl de odinioară fiind atras de personalitatea unor lideri politici patrioţi, revenind abia mai târziu în Arefu natal, pentru a se căsători cu învăţătoarea Elena Petcu - din clipa alegerii sale, devenită şi ea Bădescu, adică înnobilată de tradiţia şi statornicia celorlalţi.
Iată, deci, că zborul lui Horia spre Trans-Silvania, Ţara Românească de dincolo de Păduri, a celor de la Şcoala Ardeleană, a fost direcţionat de-o chemare de bucium, de sânge şi simţire, pentru unitatea întregului neam. Iar în acest sol a rodit pentru toţi, faima lui, ajungând până departe, în Oraşul Universal al Luminilor. Dar, revenind la poziţia atipică a lui Horia (în sens pozitiv şi admirativ!), voi arăta că el a fost un absolvent de frunte al Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj, apoi a lucrat la Radio-Televiziunea din oraşul de pe Someş, a fost Directorul Teatrului Naţional din acelaşi municipiu, membru fondator al vestitului "Echinox", fiind trimis mai târziu ca director al Centrului Cultural Român de la Paris, unde a iniţiat Festivalul Internaţional de Poezie "Lucian Blaga" - şi primit ca membru al Uniunii Scriitorilor din Franţa, ca o completare a faptului că mult mai înainte fusese primit în rândurile Uniunii Scriitorilor Români, îşi dăduse un doctorat despre metaforă, sub îndrumarea lui Eugen Simion, primise numeroase premii, dintre care mai important mi se pare a fi cel al Academiei Române, 1959, fiind cooptat în numeroase centre de creaţie şi comisii de jurizare a unor concursuri internaţionale.
A publicat peste cincisprezece volume de versuri (Marile Eleusii, Cântece de viscol, Anotimpuri, Apărarea lui Socrate, Ronsete etc.), fiecare dintre ele având o temă surpriză, mai altfel decât se publica în lirica vremii; vreo opt cărţi de proză (Joia patimilor, Zborul gâştei sălbatice); două culegeri de tablete (Ferestre, Ieşirea din Europa); studii de critică literară (Drumul spre Eleusis - Magda Isanos, Parada măştilor - Grigore Alexandrescu) şi câte încă altele, în limba română şi franceză, care însă nu mi-au fost accesibile. Dar bio-bibliografia lui Horia Bădescu poate fi desprinsă din toate mijloacele electronice de comunicare în masă şi vă stă la dispoziţie, eu neîncercând acum să vă încarc memoria într-un moment festiv.
Acestea sunt doar câteva dintre multele sale superbe înfăptuiri; reamintirea lor de către mine are drept scop să vă sensibilizeze şi să vă îndemne să-l preţuiţi precum merită.
- La mulţi ani, drag prieten! Vom continua să ne preţuim şi să colaborăm, călătorind împreună într-o lume a făuririi de suflete şi gânduri, dincolo de treptele vârstelor!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
