Lansare de carte la Biblioteca Municipală: "Viaţa ca o amintire"
Iubitorii de cultură argeşeni au început anul cu dreptul, bucurându-se de o nouă apariţie editorială, având ca autor unul dintre membrii Cenaclului "Nicolae Velea". Întâlnirea de marţi a fost structurată în două capitole de dezbateri şi prezentări cultural-literare. Primul a fost dedicat Zilei Culturii Naţionale şi poetului nepereche Mihai Eminescu, iar următorul - rezervat lansării celui de-al treilea volum din lucrarea "Viaţa ca o amintire" semnată de scriitorul argeşean Constantin Duţă. Pentru început, prof. Constantin Voiculescu a captat atenţia cu un discurs prin care a explicat de ce este Eminescu simbolul culturii naţionale. Pornind de la constantele eminescianismului - respectul faţă de limba română, relaţia poeziei culte cu folclorul şi legătura cu istoria, acesta a arătat că, întrucât limba şi istoria sunt vertebrele naţionalităţii noastre, omniprezente în lirica marelui poet, acesta era cel mai potrivit pentru a ilustra "coloana fără de sfârşit a devenirii noastre". A continuat prof. Elena Eşanu Şerbănescu, prezentând câteva aspecte legate de eminescianism şi concluzionând că acesta este atât de pregnant încât se regăseşte inclusiv în poeziile contemporane, dovadă că, şi datorită direcţiilor date de Titu Maiorescu de la Junimea, s-a deschis prin Eminescu un drum incontestabil în literatura română. Despre personalitatea, viaţa şi opera lui Eminescu a adus informaţii în completare prof. Daniel Dejanu, punând accentul asupra momentelor cheie din viaţa poetului.
În cea de-a doua parte a şedinţei de cultură s-au purtat discuţii pe marginea volumului proaspăt ieşit de sub tipar al deja apreciatului Constantin Duţă. "Viaţa ca o amintire" - vol. III - se prezintă ca o colecţie de lucrări literare ilustrând mai multe genuri şi specii, deductibile din structura cuprinsului: cap. 1 - Aforisme/Epigrame; cap. 2 - Poezii; cap. 3 - Crâmpeie din viaţa mea (proză scurtă); cap. 4 - Puterea dragostei (roman). Valoarea foarte expresivă a titlului este întărită şi de imaginea de pe copertă, unde tronează un cadru cu un parc gol, cu bănci peste care s-a aşternut zăpada, imaginea invitând la rememorare, la nostalgie, sugerând singurătatea şi o veşnică aşteptare. Dacă aforismele şi epigramele sunt în mod cert inspirate din contexte politice sau ale vieţii de cuplu ori altele de natură să genereze concluzii satirice, poeziile abordează un bogat arsenal de teme. Întâlnim versuri de dragoste, de factură religioasă sau inspirate din cotidianul vieţii (spaţiul urban cu spitale şi arhicunoscuta birocraţie, natură, călătorii, satul natal etc.), mustind de un lirism nobil, încărcat de sensibilitate şi un melos aparte ce aminteşte de poezia clasică şi, fireşte, de eminescianism. Proza scurtă este, de asemenea, în concordanţă cu titul volumului, căci prezintă, la rândul ei, frânturi de amintiri. Prof. Florica Popa, cea care, de altfel, semnează prefaţa cărţii, a apreciat în discursul său veleitatea artistică şi talentul înnăscut al autorului, pe care le-a putut remarca încă de la prima apariţie editorială. Prof. Constantin Voiculescu a subliniat că întreaga creaţie poetică a lui Constantin Duţă este fructul dragostei de părinţi, de soţie, de copii, de neam, de Valea Topologului, de vecini şi prieteni, de oameni, la care se adaugă credinţa în Dumnezeu. Încărcătura afectivă din titlul volumului denotă un suflet plin de dor şi duioşie, dincolo de faptul că "amintirile sunt singurul rai din care nu putem fi izgoniţi". Impresii despre conţinutul cărţii şi spiritul creator al lui Constantin Duţă au fost adăugate şi de tehnoredactorul cărţii, prof. Paul Adrian Cristescu, dar şi de prof. Elena Eşanu Şerbănescu. În final, autorul a dăruit câteva exemplare şi a vorbit despre procesul de creaţie.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
