VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Sintagme şi cugetări
Printre multele şi fastuoasele cărţi de mari dimensiuni scoase în 2017 de Editura Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, sub îngrijirea editorială a Mănăstirii Aninoasa, cu prilejul quincentenarului Mănăstirii Argeşului, s-a „strecurat” şi o bijuterie de dimensiunile buzunarului de la piept - al cămăşii, pentru că e mai aproape de inimă - cu titlul precum titlul însemnărilor de faţă. Are aproape 200 sute de pagini (păginuţe?), pe fiecare cu un înger (sepia, aripi mari, parcă „râuri” de ie argeşeano-musceleană la gât - desenul este semnat în dreapta-jos, dar nu descifrez semnătura, probabil cineva de la Aninoasa), care scrie pe un sul de hârtie. Alături, o sintagmă-cugetare a ÎPS Calinic Argeşeanul, a cărui monogramă stă, gri-minusculă, şi în susul paginilor. Îngerul a „scris”, vlădica a transcris...
O bijuterie - de luat în buzunarul de la piept, al cămăşii, şi de degustat fie şi (sau mai ales) pe coclauri, printre fagi-brazi, departe de oameni, aproape de cer... Unde, poate, fi-vom în stare să răspundem la întrebările din însemnarea care deschide, la pagina 7, cartea: „Nu vom fi dojeniţi că n-am ajuns sfinţi, că n-am săvârşit minuni, că n-am adunat stelele de pe cer, dar vom fi întrebaţi: De ce v-aţi mâniat pe fraţii voştri, zidiţi egal ca şi voi? De ce i-aţi dispreţuit? De ce i-aţi supărat cu orice preţ? De ce aţi distrus dragostea dintre voi? Ce vom răspunde atunci?”
Cartea este cu mult mai mare, mai încăpătoare, decât pare. Prin întrebări şi prin răspunsuri, prin sugestii, prin temele atinse mai în treacăt sau mai apăsat, prin stil chiar.
Fiecare dintre noi în faţa lui Dumnezeu, oamenii printre oameni, românii şi credinţa, cele zilnice şi cele eterne, învăţături din cărţi şi din tradiţia românească, rugăciunea, iubirea, făţărnicia, virtutea şi câte altele, cu finalul imn-pastel, dedicat „frumuseţii lumii văzute”.
Nu ştiu cum a apărut „culegerea” - din scrieri anterioare sau a fost scrisă acum, din pastorale-predici sau din însemnări „de jurnal”, dar tare i s-ar potrivi să fie ascultată, în lectura autorului, desigur. Să i se alăture adică un disc cu vocea-intonaţia arhiepiscopului de Argeş şi Muscel, sfătuindu-ne dojenindu-ne predicându-ne sfătos-înţelept, ca un preot-bunic din Crăcăoani, de peste deal de Humuleşti, privind uneori, ghiduş, peste ochelari.
Reiau câteva pagini spre a vă provoca la lectura „mini-ceaslovului”:
- „Supravieţuirea în spaţiul nostru a unei culturi religioase sănătoase, biruitoare asupra oricăror tentaţii păgânizate sau a libertăţii vătămătoare, s-a datorat chemării pe care Dumnezeu a aşezat-o şi în sufletul românului: de a fi părtaş la dumnezeire.” (p. 8)
- „Când brambureala dă năvală peste tot lucrul acătării, să te gândeşti că ai noştri, din veacurile apuse, au ştiut că au un pământ dat de Dumnezeu, că legea, limba, datinile, cugetul, credinţa, virtutea, munca, portul, durerile, bucuriile împărţite cu semenii, trăirea în vecinătate sfântă sunt semn de recunoaştere, peceţi, temeiuri pentru azi şi pentru mâine.” (p. 57)
- „Omul bea o ţuică românească, bea un pahar cu vin, că doar Iisus, la Cana Galileii, n-a prefăcut vinul în apă, ci invers. Ne-ar sta prea nu ştiu cum să ne dăm mai mari ca Iisus, nu?” (p. 166)
- „Toamnele la Argeş sunt cele mai frumoase din lume. Amurgul este unic. L-am văzut cum se strecoară ca un viteaz din poveste ce-şi unduie pletele aurii şi îmbrăţişează arborii care duc greul frumuseţii ce nu se mai termină. Veniţi la Argeş şi vedeţi amurgul de toamnă!” (p. 193)
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
