"Un bărbat şi mai multe femei", o comedie de tot râsul!
Miercuri seara, la Centrul de Cultură şi Arte "George Topîrceanu" s-a jucat adaptarea "Un bărbat şi mai multe femei", de Leonid Zorin, avându-i în distribuţie pe Claudiu Bleonţ şi Magda Catone. Spectatorii au păşit alături de cei doi actori în aglomerata Moscovă, într-o societate dominată de misterul eternului feminin, materializat în firea extrem de versatilă a "sexului frumos". În cele două ceasuri de aprige lupte interioare şi chiar corp la corp, Gavrunski, personajul masculin, ajunge să experimenteze mai toate tipologiile feminine, într-o aventură sinuoasă, de la femeia înger la femeia exaltată, femeia paznic, femeia autoritară, femeia disperată, femeia victimă şi, în fine, femeia romantică, toate punându-şi amprenta în mod iremediabil asupra percepţiei sale despre viaţă. Totul porneşte de la un sistem birocratic extrem de haotic şi înrobitor, potrivit căruia Gavrunski are nevoie de o adeverinţă de la medicul psihiatru că nu figurează în evidenţele acestuia cu boli specifice, necesară pentru obţinerea permisului de conducere de amator. Forfota din metropola ultraaglomerată, cozile interminabile de la uşile medicilor, mulţimea de oameni depresivi de care se izbeşte pe drum şi pe holurile clinicii sunt doar câţiva dintre factorii care creează angoase nu numai personajului, ci tuturor celor cu care acesta intră în contact, cu precădere femeilor, care sunt oricum mai sensibile cu nervii. Fireşte, după ce este complet năucit şi puternic zdruncinat de impactul pe care aceste dame îl au asupra psihicului său, protagonistul cade victimă unei astenii nervoase, ajungând inclusiv să treacă pragul cabinetului de Psihiatrie ca pacient.
Dar, până la urmă, cheia rezolvării tuturor problemelor este tot femeia, capabilă, prin personalitatea ei multilateral dezvoltată, să-l coboare sau să-l înalţe pe un bărbat, de cele mai multe ori fără ca el să înţeleagă acţiunile damei sau sensul acestora. În final, Gavrunski pare să descopere secretul mulţumirii oricărei femei, devenind în cele din urmă un bărbat al epocii prezente, sigur pe el. Întâlnim în piesa noastră femeia resemnată (soţia), femeia isterică (medicul psihiatru), femeia ipohondră (angajata de la Resurse Umane), femeia purtătoare de ghinion (călătoarea din tren) sau femeia poet (colega de sanatoriu). Cea mai interesantă parte a reprezentaţiei este că toate aceste femei care îl înconjoară pe bietul om şi-l scot din confortul personal sunt interpretate de aceeaşi actriţă, care nu se fereşte de public atunci când schimbă recuzita şi ţinuta, fiind vorba despre minime schimbări. Magda Catone este exemplul de actor magistral ce reuşeşte să intre în pielea mai multor personaje care au ceva în comun: firea extrem de schimbătoare. Şi cine altcineva ar putea reda natural acest aspect al personalităţii feminine dacă nu tot o femeie?... Gavrunski, deşi aparent în dezavantajul său, se lasă târât între personajele feminine, pasat ca o minge de ping-pong, reuşind să renască din cenuşă şi să evolueze neaşteptat într-un personaj puternic. Recunoscând la început că este el însuşi închistat în înţelepciunea pasiv ortodoxă "Rabdă şi taci!", ajunge în final să concluzioneze că: "Tradiţia reprezintă iluzia permanenţei", replică celebră din filmul "Viaţa lui Harry", realizat după un scenariu de Woody Allen.
Cei doi actori au reuşit miercuri seara, cu un volum uriaş de umor şi cu o prezenţă de spirit uimitoare, să pună în scenă o comedie energică, explozivă, care a fost răsplătită din plin de un public extrem de empatic, aşa că vom vorbi în numele lor şi vom pune punctul pe "i": "Mai vrem teatru!"
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
