TABLETĂ DE SCRIITOR - DE CE NU SUNT UN CRITIC LITERAR PROFESIONIST?
Afirmaţia că nu sunt un critic literar profesionist am făcut-o de mai multe ori, atât la unele manifestări publice, dar, mai ales, în scris, considerându-mă doar un simplu creator de beletristică, un consumator de literatură, poate mai rafinat, care încearcă să-şi spună părerea asupra realizării sau nu a creaţiei aflată în discuţie. O parte dintre cititorii mei, parcurgându-mi scurtele prezentări de cărţi sau evenimente culturale şi constatând calitatea lor, asemănătoare cu a oricărui profesionist, mă întreabă de ce nu sunt un astfel de critic, deoarece am justificările necesare, ca profesor de Limba şi literatura română, pentru a elabora unele materiale, comparative cu ale celor care sunt critici sau istorici literari profesionişti.
Eu nu am susţinut că nu aş avea asemenea deprinderi, ci doar că nu am intenţia să ajung un astfel de profesionist, deoarece, rămânând un simplu iubitor (şi consumator) de literatură, citesc cu ochii minţii mele şi interpretez cu sensibilitatea sufletului meu - fără a fi influenţat de părerile critice ale celorlalţi - deci, în mod subiectiv, ferindu-mă de a da face evaluări cu pretenţii de obiectivitate. Cred că fiecare cititor are un mod aparte de a parcurge o operă literară - şi acesta este câştigul lui imediat - în urma unei lecturi făcute temeinic, pe când criticul literar îşi ar criteriile sale de interpretare, şi-a format un limbaj profesionist, se străduieşte să găsească interpretări aparte şi are tendinţa de-a sfătui şi de a fi la unison, ca părere, cu opiniile marilor critici literari.
Dacă George Călinescu afirma că un bun critic literar trebuie să fi încercat cel puţin câteva specii literare diferite, pentru a surprinde tainele scrisului, din interiorul creaţiei beletristice, la care să se refere apoi ca interpret avizat, în cazul meu vă mărturisesc faptul că am citit multă critică literară, pentru a descifra metodele şi limbajul lor specific, adică acele forme şi judecăţi aparte, pe care se bază criticul literar. Am studiat temeinic "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), a lui George Călinescu, precum şi "Istoria critică a literaturii române", a lui Nicolae Manolescu, "Istoria literaturii române de azi pe mâine", a lui Marian Popa, "O istorie a literaturii române de la origini până în prezent", de Ion Rotaru şi încă altele, reţinând din fiecare elementele mai importante, care m-au interesat, urmărind nu o competiţie între autori, ci o continuitate, prin articularea unor perspective diverse.
Încercând şi eu să prezint unele opere literare contemporane, care mi-au plăcut mai mult, mărturisesc că am desprins acel filon interpretativ al criticilor înaintaşi, cu ajutorul căruia să-i identific mai uşor pe scriitorii de talent, dintre cei de duzină, la fel cum, de fapt, se întâmplă şi între scriitorii de valori diferite. Am ajuns la concluzia că, ori ce ai face, beletristică sau critică literară, importante în manifestarea ta publică sunt: cultura, talentul, perseverenţa şi sinceritatea. Ştiu că multe dintre articolele mele despre confraţi prezintă o anume valoare interpretativă, iar dacă judecăţile mele se vor dovedi viabile peste timp, voi fi cu atât mai bucuros că, nesocotindu-mă un critic literar profesionist, am reuşit, totuşi, să reperez unele valori statornice.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
