VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - GO la grădiniţă?
De fapt, semnul de întrebare din titlu poate fi înlocuit unul de exclamare. Da, se poate juca GO încă de pe la cinci ani şi asta nu numai în China sau Japonia (pe acolo, marii campioni chiar de la o asemenea vârstă încep să joace). Pentru a fi mai exacţi, nu e vorba despre „GO-ul complet”, ci despre o variantă mult mai simplă - şi mai atractivă pentru începători: „Go-captură”.
Am mai vorbit despre asta prin luna iulie, atunci când am prezentat cartea „GO-ul ca mijloc de comunicare”, cu subtitlul sugestiv „Valoarea educativă şi terapeutică a jocului de GO”, a jucătorului japonez profesionist de GO de rang maxim, 9 dan, Yasutoshi Yasuda, apărută în 2000 în japoneză, la Editura Tosho-bunka, tradusă în 2012 în engleză, la Slate and Shell, Richmond, VA, ulterior şi în alte limbi (franceză, poloneză). Am început să traduc fragmente din carte în revista „Curtea de la Argeş” (se găseşte prin chioşcuri şi la adresa web www.curteadelaarges.ro).
Ideea este extrem de interesantă, iar rezultatele neaşteptat de bune - ne asigură de asta şi autorul, dar şi prefaţatorul ediţiei englezeşti, William S. Cobb, el însuşi practicant al GO-ului şi experimentator al metodei lui Y. Yasuda de socializare în grădiniţe şi instituţii pentru persoane cu dizabilităţi mintale prin intermediul GO-ului. Yasuda însuşi şi-a verificat ideea prin mai multe grădiniţe, şcoli şi aziluri din Japonia, dar şi din alte ţări: Olanda, SUA, Cehia. Polonia, Ungaria şi... România (a vizitat şcoli din Bucureşti şi Brăila şi a fost entuziasmat de modul în care „copiii din România arătau interes pentru orice şi doreau să înveţe totul”, încât „şi-a imaginat că, dacă copiii din Japonia ar avea ocazia unei întâlniri cu aceşti minunaţi copii din România, ei ar deveni mult mai vioi decât sunt”...).
Am prezentat în luna iulie regulamentul absolut banal al jocului GO-captură (încercuieşte şi capturează - primul care o face câştigă), nu mai revin. Adaug doar că se pot folosi caroiaje de orice dimensiune, tabla de GO standard, 19x19, table mai mici sau mai mari, ba chiar se poate juca GO-captură şi cu creionul, pe caietul de matematică, desenând cerculeţe albe şi negre în intersecţii.
Cartea descrie multe situaţii cu o desfăşurare aproape identică: educatoarele unei grădiniţe au fost la început sceptice şi uşor nemulţumite că li se încarcă programul cu încă un subiect, dar copiii, ba chiar şi educatoarele, au început să joace şi au fost imediat captivaţi. În felul acesta, copii timizi au devenit mai încrezători în ei, copii violenţi s-au liniştit, au dus jocul şi acasă, bunicii şi părinţii au mărturisit că au început să petreacă mult mai mult timp ca înainte cu copiii. În japoneză, GO înseamnă „jocul încercuirii” - o educatoare a interpretat acest lucru în sensul strângerii oamenilor în jurul tablei de joc, încercuind-o, şi nu în sensul încercuirii pieselor, pe tablă... Un alt nume japonez al jocului este „shudan”, ceea ce s-ar traduce prin „vorbind cu mâinile” - comunicare fără a folosi cuvintele. Autorul conchide că oamenii de demult, cei care au dat nume lucrurilor, ştiau ce fac, se gândeau la mult mai mult decât un simplu joc.
Pe când o încercare şi într-o grădiniţă din Curtea de Argeş? Nu e nevoie de un jucător de GO pentru asta, Y. Yasuda ne asigură chiar că mai mult succes are un „profesor de GO-captură” care nu ştie GO propriu-zis... (Explicaţia este simplă: dacă se începe cu lecţii despre tactica şi strategia GO-ului, începătorii pot fi descurajaţi, în timp ce „schemele” de captură şi de evitare a capturii pot fi redescoperite prin joc efectiv. Bineînţeles, mai contează durata unei partide, posibilitatea chibiţului de a înţelege ce se întâmplă pe tablă, dinamismul pe care captura însăşi o dă jocului.) Jucăm o partidă?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
