Vasile Rizeanu (1939-2010) (I)
S-a născut la 11 octombrie 1939, în capitala Muscelului, într-o familie de câmpulungeni de seamă, înrudiţi cu celebrul medic scriitor George Ulieru, autor al incitantului volum "Din carnetul unui medic de plasă", personalitate remarcabilă a vieţii medicale din România primei jumătăţi a secolului XX, care slujise cu devoţiune ocrotirea sănătăţii oamenilor, dar şi ideea asanării morale a societăţii româneşti din perioada interbelică. Despre medic, nepotul său dinspre mamă, atribuindu-şi unele deprinderi "preluate" din "bagajul comportamental" al acestuia, rememora scene bizare atât de vii, întipărite în mintea lui de copil: unchiul era nedespărţit de un minunat baston din lemn de stejar lustruit, la care ţinea ca la ochii din cap, baston cu ajutorul căruia acţiona mecanic clanţele uşilor celor ce îi solicitau ajutor în caz de boală, spre a le deschide, temându-se să nu se molipsească el însuşi... Pe bastonul pirogravat cu flori, el a zgâriat, fără ştirea unchiului, o floare identică; descoperindu-i "opera", unchiul, în loc să-l pedepsească, l-a mângâiat pe creştet, prezicându-i că va deveni un mare sculptor!... De sărbătorile creştine, medicul obişnuia să ducă preotului de la biserica unde urma să fie împărtăşit nepotul său o linguriţă "de unică folosinţă", spre a nu se îmbolnăvi "micul artist", luând sfânta împărtăşanie după alţii... Unchiul era de o fineţe rar întâlnită, de o amabilitate aparte şi arăta întotdeauna un respect neobişnuit pentru oamenii simpli - trăsături pe care nepotul le va moşteni integral...
Elevul Rizeanu Vasile se remarcă printr-o pregătire şcolară individuală de excepţie, absolvind cu media maximă toţi anii de studii, atât la Şcoala Elementară nr. 1 "Oprea Iorgulescu", cât şi la Liceul Teoretic "Dinicu Golescu" din Câmpulung-Muscel. Coleg de liceu cu el, prof. univ. Radu Gava, devenit specialist de excepţie în biologie, îşi aminteşte, cu evidentă plăcere, de "copilul cuminte, care stătea în banca lui, uimindu-şi colegii prin caligrafia impecabilă a temelor pentru acasă din caietele sale de şcoală, dar, mai ales, prin dexteritatea de a desena şi a scrie cu ambele mâini la fel de bine, încât devenise un reper pentru profesori în a-l recomanda colegilor lui mai puţin preocupaţi de aspectul estetic, caligrafic, al temelor date... Şi-a menţinut şi perfecţionat capacitatea de a fi un excelent ambidextru şi mai târziu, când, profesor fiind, îi surprindea pe elevii săi atunci când desena la tablă, la fel de bine şi cu mâna dreaptă, dar şi cu stânga, invocând motivul că, în acest mod, îşi odihneşte mâna dreaptă mult mai solicitată în operaţiunile dificile impuse de viaţă!..."
Se înscrie, sub imboldul talentului remarcat încă din copilărie, la Şcoala Populară de Artă din Câmpulung organizată de Ministerul Culturii, unde a fost elev al renumitului profesor de desen, pictorul Alexandru Donici [1912-1970], şcoală pe care a absolvit-o cu brio în prima promoţie a acesteia. Absolvind liceul teoretic câmpulungean cu media maximă, Vasile Rizeanu avea, potrivit legilor în vigoare ale învăţământului românesc, posibilitatea de a opta pentru o specializare universitară, fiind admis la facultate fără examen. Sub impulsul momentului, a dorit să-şi continue studiile la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" din Bucureşti, dar, în anul trei, din motive numai de el ştiute, decide să le părăsească, deşi capacitatea lui de a deveni un arhitect remarcabil fusese confirmată de către profesorii care îi apreciau, în special, planşele cu proiecte minuţios şi corect concepute... Această sincopă universitară îl va priva de posibilitatea satisfacerii serviciului militar în cadrul facultăţii, Vasile Rizeanu fiind nevoit să-şi efectueze stagiul militar obligatoriu în compania unor tineri neinstruiţi, deşi, în arborele său genealogic, figurau nume sonore de ofiţeri superiori în armata română.
ARO - probă de foc
Se încadrează, după "liberarea" din armată, pentru o scurtă perioadă de timp, la ARO Câmpulung, unde proiectează prima caroserie a automobilului de teren, iar, în timpul liber, exersează admirabil în grafica de carte. A devenit antologică încadrarea sa la ARO. Potrivit aceluiaşi distins coleg de liceu al artistului, Vasile Rizeanu a conceput manu propria cererea adresată directorului renumitei fabrici câmpulungene, Nagy, el însuşi intrat în folclorul local, prin ardoarea demonstrată în punerea pe picioare a colosului industrial muscelean cu mijloacele tehnice rudimentare ale vremii... Cererea a ajuns, fireşte, în mâna directorului care a rămas impresionat atât de conţinut, dar, mai ales, de caligrafia petentului... Operativ, a cerut secretarei să-l contacteze imediat şi să-l cheme la o discuţie "între patru ochi"... În timp ce directorul îi arăta dificultăţile cu care se confrunta în uzină, petentul, părând oarecum absent, desena; schiţa pe un carton alb de pe birou imagini ale unor automobile de teren. Trăgând cu ochiul spre ele, directorul, care îl avertizase că are un timp limitat pentru discuţie, fiindcă e chemat la partid, se ridică şi-i spuse admirativ: "- Tovarăşe, din clipa asta, eşti angajat!... Rămâi aici, în birou, şi continuă ce-ai început să desenezi!... Dac-ar ieşi aşa de pe bandă, ARO ar ajunge cunoscut peste tot în lume!"...
Vasile Rizeanu va desena pentru "uzina lui", şi prototipurile unor mici cadouri particularizate destinate unor vizitatori importanţi care erau anunţaţi că vor veni să contracteze maşini de teren fabricate la Câmpulung... Directorul Nagy lua "prototipurile" şi le ducea el însuşi la matriţeri, spre a fi turnate imediat în metal... Între director şi artist se stabiliseră tacit, prin muncă, raporturi de colaborare referenţiale...
Anamneza unei profesii de-o viaţă
Chemarea destinului acţionează, însă, determinant şi asupra fostului student la arhitectură, care, renunţând pentru totdeauna la o carieră de mare perspectivă, se înscrie la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, pentru a urma cursurile secţiei de sculptură, între anii 1962-1968, obţinând la examenul de stat media maximă, 10. Încadrat ca profesor la catedra de Arte Plastice a Şcolii Populare de Arte din Piteşti, Vasile Rizeanu se remarcă printr-o susţinută activitate de depistare şi şlefuire a talentelor autentice, formându-şi o adevărată pepinieră de discipoli devotaţi artei plastice, dintre aceştia, detaşându-se, prin ataşamentul sincer pentru magistrul său, Ion Sandu, pictor amator, elevul expunând, în semn de omagiu, după dispariţia profesorului, la loc de cinste, un reuşit portret al celui care îi îndrumase creaţia spre desăvârşire, în contextul expoziţiei personale "Culorile credinţei" organizate în sala Casei Cărţii din Piteşti.
Ascensiunea dascălului de arte plastice pe scara învăţământului artistic românesc continuă: lector universitar şi şef de catedră la Facultatea de design şi arte decorative a Universităţii "Pygmalion" din Piteşti [1992-1994], lector universitar la Universitatea "Spiru Haret", filiala Câmpulung [1999-2010]. În calitate de director al Şcolii de Arte şi Meserii din Piteşti, dar, mai ales ca profesor la catedra de Arte Plastice, Vasile Rizeanu apare în postura de "descoperitor şi cizelator de talente", calitate confirmată de numeroşi săi elevi dornici să se afirme şi să confirme în arta mânuirii inteligente a pensulei ori a dălţii.
Organizator şi coordonator a numeroase expoziţii şi simpozioane pe teme de artă plastică, Vasile Rizeanu era preocupat constant de punerea în valoare a elevilor şcolii sale, prin prezentarea periodică a lucrărilor tinerilor artişti amatori publicului de artă avizat, pe care îl considera nu numai beneficiarul direct al eforturilor acestora, dar şi "principalul judecător al ascensiunii spre culmile artei, ori observator al stagnării tendinţei specifice oricărui artist de a crea lucrări viabile, fără efortul unei perfecţionări continue". Datorită perseverenţei sale, dar şi profesionalismului colaboratorilor din şcoală, instituţia piteşteană va înregistra permanent succese notabile în diverse domenii ale artei: pictură, sculptură, grafică, artă populară, în cadrul festivalurilor cu caracter naţional organizate în domeniile menţionate. Manifestă aceeaşi tendinţă constantă de autoperfecţionare, susţinând, în anul 2001, examenul pentru admitere la doctorat în cadrul Universităţii de Arte Plastice din Bucureşti, coordonator al temei de doctorat fiind prof. univ. dr. Zamfir Dumitrescu, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din România. Vasile Rizeanu devenise el însuşi membru titular al acestei prestigioase uniuni, prin afirmarea talentului său artistic cu prilejul expoziţiilor cu caracter judeţean ori naţional la care participase, în special după evenimentele din 1989.
Ca un real succes, a fost percepută, de către public şi specialişti, expoziţia personală organizată în decembrie 1989, la Galeria de artă "Metopa" din Piteşti, unde a expus sculpturi şi desene. Lucrările de artă plastică monumentală concepute de artist îl proiectează în conştiinţa colectivităţilor din Câmpulung-Muscel şi Piteşti, prin opere de referinţă pentru activitatea sa sculpturală. Vasile Rizeanu este autorul ansamblului statuar din inox, "Icar", amplasat în piaţa administrativă a oraşului Câmpulung, execuţia metalică a monumentului fiind realizată la Fabrica de automobile ARO din oraşul muscelean. În Muzeul de artă din Câmpulung, este expusă sculptura sa executată din ghips patinat reprezentând un "Soldat".
Vasile Rizeanu a participat, în octombrie 1997, la proiectarea impresionantului complex monumental consacrat "Experimentului Piteşti" şi "Rezistenţei anticomuniste din Munţii Făgăraş", împreună cu un colectiv format din foşti deţinuţi politici şi specialişti, ansamblu comemorativ amplasat lângă terifianta Închisoare Piteşti, în care au fost anchetaţi bestial luptătorii pentru libertate din Munţii Făgăraş şi unde a fost practicat, de către torţionarii securişti din solda regimului comunist, "Experimentul" sau "Fenomenul Piteşti" de reeducare prin tortură a deţinuţilor politici, considerat de scriitorul disident sovietic Alexandr Soljeniţîn [1918-2008] - autorul monumentalei radiografii a sistemului concentraţionar sovietic "Arhipelagul Gulag" - drept "cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane".
Artistul a manifestat o preocupare evidentă pentru imortalizarea unor personalităţi ale culturii naţionale, realizând portrete şi busturi într-o manieră realistă menită să faciliteze privitorilor identificarea lor imediată, nu intuirea probabilă a unor reprezentări imaginate de artist precum în operele suprarealiste. Pe această linie, se înscriu portretele: pictorului Ştefan Luchian, poetului naţional Mihai Eminescu, busturile cărturarului iluminist Dinicu Golescu şi filozofului muscelean Petre Ţuţea. Bustul "Dinicu Golescu", înălţat în faţa Bibliotecii Judeţene Argeş, executat din bronz, este fixat pe o coloană înaltă de patru metri placată în granit. Un bust de bronz al poetului nepereche al neamului românesc va fi amplasat pe un piedestal înalt în incinta Şcolii nr. 11 "Mihai Eminescu" din Piteşti, în anul 1999. Paralel, se preocupă intens de realizarea proiectului său de artă monumentală din marmură întitulat "Compoziţie" destinat centrului municipiului Piteşti. Avea în "planul artistic" executarea unui monument consacrat dramaturgului Alexandru Davila, pentru a fi ridicat în scuarul din zona sudică a teatrului piteştean omonim.
"Sculpturile lui Vasile Rizeanu - precum observa scriitorul român din Italia, Grigore Arbore, critic şi istoric de artă - au forţa arhitecturărilor expresive. Volumele puternic evidenţiate se conjugă cu un modelaj larg. Personaje gânditoare a căror psihologie modelează parcă materia ce capătă astfel amprenta interiorităţii, populează atelierul acestui artist parcimonios ale cărui reticenţe în faţa temei sunt dictate de necesitatea precizării unui punct de vedere asupra conţinutului comunicării şi mai puţin de ezitări în discernerea obiectivului propriului demers."
- Va urma -
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
