Vedere de pe Dealul Olarilor - Prea multă inteligenţă artificială?
Nu e vorba de glume neavenite cu blonde („ce e aceea o blondă inteligentă?”...), ci de partea foarte serioasă a întrebării. Mai ales că: Celebrul fizician care interacţionează cu lumea mai ales graţie IA ne avertizează că civilizaţia umană poate dispărea din cauza IA. Putin ne anunţă că cine va stăpâni mai multă IA va stăpâni lumea. (E, probabil, un indiciu că a pus bani mulţi în direcţia asta de cercetare - ceea ce americanii şi chinezii fac de mult.) În revista „Curtea de la Argeş”, Dan Farcaş aminteşte şi el că dispariţia civilizaţiilor pare a fi (poate fi) o regulă, dar nu dă neapărat vina pe IA, dar, tot în revistă, Radu Pintea se războieşte de multă vreme cu IA-informatica-nanotehnologia, cea care e pe cale să producă un nou „regn”, o combinaţie carbon-siliciu care numai om nu se mai poate numi; Radu Pintea (scriitor SF şi informatician „la bază”...) tocmai şi-a strâns eseurile într-o carte, „Coaja şi miezul”; puse laolaltă, avertismentele (şi exemplele, şi demonstraţiile) lui sunt şi mai convingătoare.
Interesant este că discuţia se „încălzeşte” tocmai pentru că în ultimii câţiva ani, vreo cinci, să zicem, s-au făcut progrese cu totul nesperate în această arie. Despre inteligenţa maşinilor a vorbit deja Alan Turing, cel care, prin maşina care-i poartă numele, a scris „certificatul de naştere” al calculatoarelor, la jumătatea anilor '30. Prin anii '50 s-au făcut speculaţii extrem de optimiste privind IA (decizii complexe, traducere automată, recunoaşterea formelor şi vorbirii, până la creaţia artistică - poezie şi pictură de calculator). Proiectele au fost mult redimensionate ulterior (înspre mai modeste), cu progrese constante, dar încete (chiar dacă unele erau sonore, cum a fost înfrângerea lui Gari Kasparov, campionul mondial de şah, acum exact două decenii, în 1997), obţinute mai ales pe baza „forţei brute”, a puterii de calcul tot mai mari. Am amintit de mai multe ori de faptul că GO-ul rămăsese „ultima provocare a IA”, nimeni nu credea că în următoarele unul-două decenii, calculatorul va repeta isprava de la şah.
Şi totuşi: în martie 2016, Lee Seedol, 9 dan, a fost învins categoric de AlphaGO. Automobilele fără şofer sunt iminente, problemele nu sunt tehnice, ci moral-juridice. IBMWatson înlocuieşte avocaţii şi medicii - în faza de diagnostic, iar roboţii fac deja echipă bună cu chirurgii. Traducătoarele automate încep să fie luate în seamă. Şi altele asemeni - explicaţia fiind corelarea dintre creşterea puterii de calcul şi apariţia unor idei noi, mai ales legate de ceea ce se cheamă „calculul natural”, cel inspirat din biologie (AlphaGO este bazat pe „învăţarea de adâncime”, implementată pe „reţele neurale”, valorificând şi idei vechi, din zona automatelor finite), şi de procesarea volumelor mari de date, mai ales pe internet (data mining, big data etc.).
De aici, îngrijorarea... Justificată, în măsura în care „automatele” se vor autonomiza şi, mai ales, vor începe să comunice/colaboreze, vor deveni o „entitate” de mari dimensiuni. Pe de o parte, pot lua decizii în folosul lor, nu al nostru (exemplu simplu: maşinile fără şofer, sabotând maşinile cu şofer, considerate „obstacole” în calea eficienţei traficului maşinilor fără şofer). Pe de altă parte, efectul de sistem, salturile care se produc în sistemele mari şi despre care nu ştim mare lucru (creierul este un asemenea sistem complex, despre care nimeni nu poate spune cum devine minte...). Greu de prezis ce ne vor aduce următorii ani... Progresele tehnice continuă, bio-calculabilitatea e o modă, iar Putin e cam de aceeaşi părere cu Stephen Hawking... Iar Radu Pintea e şi mai alarmat...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
