TABLETĂ DE SCRIITOR - LOCUIEŞTE-ŢI TAINELE SUFLETULUI CU MINUNILE SPERANŢEI!
Câte minţi minunate nu au şoptit: - Suflet al meu, găseşte-ţi calea cea dreaptă spre Dumnezeul Unic!
Sau: - Suflet al meu, primeşte în adâncul tău bucuria acestei minuni şi n-o mai îndepărta niciodată de la tine! Ori: - Suflet al meu, pentru frumuseţea acestei clipe îmi sacrific trupul, iar tu poartă-mi gândurile până la Porţile Raiului!
Sufletul este privit ca un alter ego, ca un cuib al bucuriei, în care te poţi retrage oricând, pentru un dialog cu tine însuţi. Este partea de dumnezeire care îţi aparţine pe de-a-ntregul.
A-ţi locui tainele sufletului cu bucuriile speranţei presupune a te înţelege, a selecta simţămintele tale cele mai frumoase, a-ţi împodobi cugetul şi trupul cu ele, vibrând într-o formă unică de creaţie şi autocreaţie. Apoi a te înălţa pe aripile propriilor tale fantezii. E ca şi cum o plantă s-ar ridica pe rădăcinile ei, firave picioare între pământ şi cer, de parcă, eliberându-se deodată, ar înflori, iar floarea, îmbătată de atâta frumuseţe, ar rodi şi rodul ei ţi-ar hrăni sufletul.
E ca şi cum tu ai deveni floare, legat de ramură şi de trunchi, iar, prin rădăcini, de glia rodnică; de parcă doar sufletul ţi s-ar mai elibera, într-o rugă abia şoptită spre Dumnezeu: "Rea-mi al nemuririi nimb" (Eminescu, "Luceafărul") şi mă fă din nou om, cu toate simţurile mele rodind.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
