Un triunghi bolnav… (III)
Ce se întâmplă la nivel politic? Puterea din triunghiul „intelectualli, puterea şi tehnologia” ne duce imediat cu gândul la politică, iar dicţionarul ne asigură că politica este dedicată luptei pentru putere... Se pune în seama lui Sir Henry John Temple, al treilea viconte de Palmerston (1784-1865), banalitatea că ţările nu au prieteni sau aliaţi permanenţi, ci doar interese permanente. Interese economice, comerţul fiind principalul mijloc, de aici preocuparea pentru căile de comunicaţie (transport), pentru controlul asupra mărilor-strâmtorilor. De aici, succesul dintotdeauna al „imperiilor maritime” - în compensare, concentrarea curentă a Chinei pe „drumuri ale mătăsii”, terestre. Asta la nivelul planiglogului (pe care, în treacăt fie spus, SUA şi Rusia încă joacă şah, „pe eliminatelea de pe tablă”, în timp ce Marele Dragon joacă GO - şi va câştiga în final partida..., dacă nu cumva va câştiga Rusia, ca arbitru între imperiul maritim american şi cel terestru chinezesc...).
La nivel mezzo-micro, lucrurile sunt şi mai complicate-grave. Cluburile secolului al XVIII-lea au fost înlocuite de partide - iar „dacă cineva i-ar fi încredinţat diavolului organizarea vieţii publice, acesta nu ar fi putut inventa un instrument mai potrivit”. O spune Simone Weil (1909-1943), în eseul „Despre abolirea tuturor partidelor politice”, scris în 1943, unde identifică cele trei scopuri ale partidelor: 1. Generarea de pasiuni colective. 2. Exercitarea unei presiuni colective asupra minţii fiecărui membru. 3. Propria creştere, fără nicio limită. „Din cauza acestor trei caracteristici, orice partid este totalitar-potenţial, precum şi prin aspiraţiile sale.”
Continuă autoarea, „singurul mare spirit al vremurilor noastre” - aprecierea lui Albert Camus: partidele confundă sistematic scopurile şi mijloacele; partidele, oricât de bine ar fi structurate, sunt toate la fel de vagi în ceea ce priveşte doctrina, pentru că doctrinele nu pot fi un produs colectiv; în contrast, partidele sunt existenţe concrete şi vizibile.
Extrem de gravă şi de vinovată este influenţa partidelor asupra minţii membrilor lor. Un membru al unui partid (la fel ca un membru al unei secte religioase) nu mai poate vorbi în numele său, ci din punctul de vedere al partidului. Adevărul, care este unic, devine adevăr de partid, relativizat. Libertatea interioară dispare, adevărul este sacrificat în favoarea opiniei, se minte în numele partidului - cei care n-o fac sunt pedepsiţi cel puţin cu scoaterea din funcţiile publice.
Finalul eseului generalizează: obiceiul de a fi membru al unei organizaţii s-a extins la reflexul ca, „în loc să gândim, alegem una dintre două poziţii; pro sau contra. O asemenea alegere ia locul activităţii minţii. Aceasta este o lepră intelectuală; ea are originea în lumea politică şi s-a întins peste tot, contaminând toate formele de gândire.”
- Va urma -
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
