TABLETĂ DE SCRIITOR - UITAREA DE SINE
Când atingi pragul uitării de sine, fiind în deplina ta capacitate mentală? Când eşti îndrăgostit aşa de puternic de-o persoană încât te gândeşti mai mult la ea, decât la tine - care parcă îţi ia locul în propriile tale gânduri, germinând în propria ta fiinţă, vibrând în propriul tău sânge.
Când eşti stăpânit de-o idee, de-o creaţie, de-un proiect nobil, care te domină atât de mult, de parcă te-ai transfera în acestea, ca şi cum te-ai aşeza pe tine pe un piedestal, în întreaga frumuseţe şi nobleţe a trupului şi a gândurilor tale, care te transferă pe cel real în cel dorit.
Uitarea de sine mai poate fi şi o călătorie în vis, prima dată când îţi apari ca a doua persoană: un alter ego însorit - adică tu eşti martorul întâmplărilor tale - şi te bucuri de ele.
Celălalt tu eşti fericit, călătoreşti în lumi imaginare, iubeşti fiinţe aeriene şi transparente, iar tu - tot cel din vis, dar celălalt - te priveşti, minunându-te cum poţi să faci atâtea fapte nemaipomenite, de cum călătoreşti prin propria ta postură, de cel care a uitat de sine.
Dar te întrebi, totodată, dacă acela poate trăi forţa uitării de sine, redevenind tu - cel iniţial, cel adevărat - redându-te ţie: cel de toate zilele, în numele căruia scriu această tabletă.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
