VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Pomohaci sau nu pomohaci?
La 7 ianuarie 2017, „s-a stins din viaţă” Nicolae Ionescu-Pallas, membru de onoare al Academiei Române. La 25 februarie 2017, a „trecut în nefiinţă” Dan Munteanu, membru corespondent al Academiei Române. La 5 martie 2017, „s-a stins din viaţă” Theodor Neagu, membru titular al Academiei Române. La 10 iulie 2017, „s-a stins din viaţă” Augustin Buzura, membru titular al Academiei Române. La 14 iulie 2017, „s-a stins din viaţă” Victor Emanuel Sahini, membru titular al Academiei Române. Iar la 24 iulie 2017, „a plecat dintre noi” Horia Colan, membru titular al Academiei Române. Am preluat de pe site-ul Academiei, din anul în curs, de aceea ghilimelele. Fizician, biolog, geolog, scriitor, chimist, respectiv, inginer. Şase „nemuritori” care, pur şi simplu, au murit. Primii patru erau născuţi în anii '30, ultimii doi în anii '20 ai secolului trecut. Octogenari, nonagenari - la ce să să te aştepţi? Ce să caute în mass-media vestea „plecării” lor?!... Au „trecut în nefiinţă” şi gata, abia de s-a anunţat pe o „burtieră”, la ştiri, printre altele. Ce să spui despre ei, simultan pe trei canale, o lună de zile, cum s-a spus despre Denisa Răducu, de parcă ar fi urmat canonizarea ei (gluma, bună-proastă, aparţine unui „maestru” al presei cu bulină roşie - de data asta am folosit ghilimele şi pentru că e un citat, şi pentru că-mi vin în minte, pervers, versurile lui Arghezi, cum că „Vorba asta scurtă/ E ca mângâierea porcului pe burtă” - scuze, „maestre”...).
Moartea este moarte, dureroasă şi, într-un anume sens, nedreaptă la orice vârstă şi pentru oricine, cu atât mai nedreaptă la vârste mici. Tinerii mai au multe de trăit, multe de făcut - inclusiv să cânte manele, dacă asta le este chemarea. Ca să nu avem (sau, poate, tocmai ca să avem) vorbe, îmi amintesc că acum vreo doi-trei ani, am exclamat, auzind „într-un local”, nu mai ştiu care: cine cântă?, că-mi place... Auzeam muzica, nu „cuvintele”, să ne înţelegem. Era Denisa. (Am mai mărturisit şi altă dată: mi-a mai plăcut şi Guţă - pentru modestia numelui... Supralicitez şi mai fac o mărturisire: îmi plac şi alţi manelişti, de pildă, Florin Salam, zis şi Florin Fermecătoru’, îl asemăn cu unii aşa-zişi „formatori de opinie”, cu cei mai instruiţi, mai filosofi: şi unii şi alţii au voci splendide, dar mai toţi cântă pe partituri repetitive, banale, cu texte jalnice...)
Revin la titlu. La concurenţă media cu biata Denisa, în ultima lună, ba chiar mai mult, au fost „cazurile” Tomis, Huşi, Pomohaci. Breaking news, filmuleţe (cine sunt operatorii?), dezvinovăţiri, nedezvinovăţiri, ezitări ale BOR, cântecele, avocaţi, reluări (ale filmuleţelor - bleah!), babe pupând mâna guristului, pe scenă, caterisiri consumate, caterisiri previzibile, arestări, ba chiar şi anchete penale (aici, lucrurile ar trebui să meargă mai „cu celeritate”, că, dacă zicem „mai repede”, tuşim: facem o reconstituire, două reconstituiri, filmate, desigur!, ca la orice crimă cu multe dedesubturi, şi ne dumirim). Chapeau bas (că nu ştiu cum se spune camilafcă pe franţuzeşte; camilafcă = potcap de patriarh, eee, ce credeaţi...) în faţa Preafericitului, care a cerut iertare „tuturor credincioşilor pentru tulburarea produsă de acuzaţiile aduse public unor clerici privind anumite abateri de la morala creştină”. (Înţeleg că dacă nu erau aduse public...) Iar „istoria” e în plină mişcare.
Pariem că la următoarele concerte ale pomohaciului va fi îmbulzeală?
Pariem că vom mai auzi şi de alţi pomohaci? (Nu ştiu dacă e o campanie anti BOR - s-a mai văzut - sau dacă nu cumva Cel De Pretutindeni S-a încruntat, a pus mâna pe nuieluşă şi le dă peste degete, le dă peste fund... Cum, cui? Pomohacilor...)
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
