Personalităţi ale românilor prezente în cultura universală
La un congres internaţional, geograful român Simion Mehedinţi a fost întrebat cu privire la contribuţia poporului român la dezvoltarea culturii universale. Răspunsul dat de marele geograf mi-a sugerat tema acestui articol, care se vrea un îndemn la cunoaşterea marilor valori ale ştiinţei româneşti şi a contribuţiei acestora la tezaurul culturii universale. Voi sublinia vicisitudinile în care s-a plămădit şi a vieţuit poporul român, fapt ce explică şi justifică ne sincronizarea culturii noastre cu cea europeană până în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, ultimele decenii când s-a făurit statul român modern. Lipsa de sincronizare a culturilor nu presupune o contribuţie mai puţin însemnată a românilor la cultura universală.
Când la Bologna se înfiinţa, în anul 1088, prima universitate din Europa, la noi avusese loc (1066-1071) pătrunderea cumanilor în teritoriile româneşti, care punea capăt dominaţiei politice a pecenegilor. Dominaţia lor politică s-a menţinut până la marea invazie a tătarilor (1241).
Când Giotto - pictor şi arhitect - vestea Renaşterea italiană, iar Dante scrisese "Divina Comedie" - o capodoperă a literaturii universale - la noi se întemeiau statele medievale Ţara Românească (1330) şi Moldova (1359).
Când în Italia se afirmau titanii Renaşterii - Leonardo da Vinci, Michelangelo şi Tizian, iar Cristofor Columb descoperea o lume nouă, la noi mari voievozi precum Ştefan cel Mare, în Moldova şi Vlad Ţepeş, în Ţara Românească alergau de la un capăt la altul al ţării lor pentru a o apăra de invazii străine, făcând pavăză în acelaşi timp pentru întreaga creştinătate. Acelaşi lucru îl făcuseră şi alţi voievozi precum Mircea cel Bătrân, care l-a oprit pe Baiazid aici la Dunăre, împiedicându-l să-şi realizeze visul: "Din pristolul de la Roma să dau calului ovăz". N-am avut un Leonardo, un Erasmus, Rabelais sau Luther, dar i-am apărat pe aceştia.
Şi e puţin lucru pentru cultura europeană?
Când în Franţa sec. al XVII-lea se afirmau marii clasici ai literaturii franceze - Boileau, Corneille, Racine şi Moliere - la noi, cronicarul Miron Costin exclama cu mâhnire: "Ce sosiră asupra noastră cumplite vremi de acum de nu stăm de scrisori, ci de griji şi suspinuri. Şi la acest fel de scrisoare gând slobod şi fără valuri trebuie". Motiva astfel de ce nu a început Letopiseţul Ţării Moldovei de la descălecatul ei cel dintâi, adică de la cucerirea Daciei de către romani - aşa cum i-a fost intenţia. Cu toate acestea, în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea şi la începutul secolului următor, românii au dat câteva personalităţi care au intrat în patrimoniu universal. Printre acestea menţionăm pe Nicolae Milescu Spătarul (1636-1704) şi Dimitrie Cantemir (1673-1723). Primul este considerat deschizător de drumuri spre Orient prin două lucrări fundamentale: "Jurnal de călătorie în China" şi "Descrierea Chinei" - primele memoriale de călătorie scrise de un român. Opera lui a fost folosită de mulţi învăţaţi din Europa ca una dintre sursele de bază pentru cunoaşterea Siberiei şi a Chinei. Leibnitz l-a numit "Om de spirit al veacului al XVII-lea".
Adevărat om al Renaşterii şi precursor al iluminismului, Dimitrie Cantemir se profilează pe fundalul civilizaţiei întregului răsărit european de tradiţie bizantină drept cea mai puternică personalitate culturală a epocii. Geniul politic şi savant poliglot, Dimitrie Cantemir figurează între învăţaţii lumii ale căror portrete sunt pe pereţii Bibliotecii Saint- Genevieve din Paris. A fost ales membru de onoare al Academiei din Berlin şi a fost supranumit "Leibnitz al românilor". După înfăptuirea Unirii Principatelor şi făurirea statului român modern, ţara noastră îşi descătuşează toate energiile creatoare şi dă lumii personalităţi proeminente în domeniul ştiinţelor, al filozofiei şi al artelor, fără a primi ceva în schimb pe gratis. În articolul de faţă vom menţiona doar câteva dintre aceste personalităţi, urmând să consacrăm câte un articol celor mai cunoscute figuri ale culturii româneşti intrate în patrimoniul universal.
VICTOR BABEŞ (1854-1926) - este unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de bacteriologie din lume. A avut contribuţii importante la studierea turbării, leprei, difteriei şi tuberculozei. A pus bazele seroterapiei în România.
ANGHEL SALIGNY (1854-1925) - a folosit pentru prima dată în lume betonul armat în construcţia pilonilor. A proiectat şi a condus construcţia podului peste Dunăre de la Cernavodă, pe atunci, cel mai lung pod din Europa.
GHEORGHE MARINESCU (1863-1938) - este deschizător de drum în cercetarea histochimică a sistemului nervos şi fondatorul şcolii româneşti de neurologie.
GRIGORE ANTIPA (1867-1949) - este unul dintre creatorii muzeologiei moderne.
EMIL RACOVIŢĂ (1868-1947) - a pus bazele biospeologiei şi a înfiinţat la Cluj primul institut de speologie din lume.
TRAIAN VUIA (1872-1950) - este pionier al aviaţiei mondiale, constructorul primului avion din lume care s-a desprins de la sol, datorită exclusiv forţei propriului motor. Avionul a fost brevetat în Franţa în anul 1903.
C.I. PARHON (1874-1969) - este unul dintre fondatorii din lume ai endocrinologiei şi autorul primului tratat de endocrinologie, scris în colaborare.
HENRI COANDĂ (1886-1972) - pionier al aviaţiei mondiale. A conceput şi a construit, în anul 1910, primul avion cu reacţie din lume. A descoperit efectul care-i poartă numele ("efectul Coandă"), cu aplicaţii în numeroase domenii ale tehnicii (1934).
CONSTANTIN BRÂNCUŞI (1876-1957) - este una dintre personalităţile cele mai reprezentative ale artei din sec. al XX-lea.
MIRCEA ELIADE (1907-1986) - spiritul românesc care a pătruns cel mai adânc în cultura universală. În lucrarea "Destinul culturii româneşti", Mircea Eliade afirma că istoria a silit neamul românesc să-şi adâncească propriile sale tradiţii latine şi prelatine, împiedicându-l totodată să participe la mişcarea culturală inaugurată de Renaştere şi iluminism, şi continua: "Terorizat de evenimentele istorice, geniul neamului românesc s-a solidarizat cu acele realităţi vii pe care istoria nu le putea atinge: Cosmosul şi ritmurile cosmice".
Şirul unor asemenea personalităţi poate continua, confirmând aprecierea savantului Coandă, conform căruia România deţine un loc de frunte în Europa prin numărul de savanţi şi artişti de geniu pe care i-a dat lumii, raportat la numărul de locuitori.
Iar noi îi cunoaştem prea puţin.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
