VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Un an (şi ceva) fără Solomon Marcus (VI)
Am început cu Rozenberg şi Salomaa o veritabilă campanie de lărgire a domeniului gramaticilor contextuale (s-a adăugat curând un alt amic al lui Rozenberg, tot polonez ca el, tot strălucitor, stabilit însă în Statele Unite, Andrzej Ehrenfeucht - face curând 85 de ani, e mai mare cu doi ani ca Salomaa, care e mai mare cu 8 ani ca Rozenberg). Iar domeniul a crescut impresionant. În 1997 am publicat o nouă monografie, la Kluwer, de aproape 400 de pagini, intitulată chiar „Marcus Contextual Grammars”, consacrând sintagma. În masivul „Handbook of Formal Languages” (Springer, 1997, 3 volume), editat de Rozenberg şi Salomaa, există un consistent capitol dedicat gramaticilor Marcus, semnat de subsemnatul, împreună cu Ehrenfeucht şi Rozenberg, precedat de un capitol scris de Marcus, „Contextual Grammars and Natural Languages”, în care se rememorează istoria, originile, motivările, legăturile cu lingvistica.
Domeniul a crescut în continuare, dar nu i-am mai urmărit evoluţia - o voi face anul acesta, 2017, când, spuneam la început, sper să închei editarea unui volum cu un titlu de genul „Solomon Marcus - Opera Informatică (selecţie)”. La a-i edita „Operele complete” nu poate nimeni să se angajeze, e nevoie de un institut pentru aşa ceva, a scris prea mult şi prea diversificat pentru ca un singur om să-i poată ordona-sintetiza cercetările şi rezultatele. Am mai spus asta: pe baza lucrărilor sale, puteau face cariere de vârf cinci-şase oameni obişnuiţi (analiză matematică, lingvistică matematică, poetică formală, teoria automatelor şi a limbajelor formale, lingvistică computaţională, semiotică, modelare matematică în domenii socio-umane - nu mai adaug eseistica, erudită şi subtilă, seria de cărţi strânse într-un volum care dă complexe numai privindu-l - peste 1.100 de pagini de format mare, „Paradigme universale”, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2011, nu mai adaug frumoasa şi mult benefica implicare din ultimii ani în problematica educaţiei). Am inventariat aproape o sută de lucrări de automate, limbaje, combinatorică pe cuvinte, aplicaţii, de la basme la chimie, de la diagnosticul medical la biologie; la acestea vreau să mă opresc, de fapt, la o selecţie dintre ele, pentru că nu toate (mai) sunt accesibile, articolele apărute prin anii ’60, ’70 prin diverse volume de conferinţe din lume sunt imposibil de găsit.
O remarcă de interes (care ilustrează importanţa „sociologiei ştiinţei” pentru soarta unei idei, a unei lucrări, a unei cărţi, în oarecare măsură, importanţa întâmplării, despre care am mai vorbit): nimeni nu putea prevedea în 1968-69, nici măcar Marcus, dezvoltarea pe care o va avea peste ani, peste decenii, studiul „micilor” sale gramatici. (Proverb oriental: „Maeştrii se recunosc prin ceea ce pot face cu resurse puţine”.) A fost nevoie de venirea unui doctorand vietnamez în România, de interesul lui Rozenberg pentru subiect - am putea adăuga, de căderea comunismului, pentru a cădea şi „cortina de fier”, altfel nu-l întâlneam pe Rozenberg... Stă în cumpănă cu frumoasa evoluţie a gramaticilor contextuale soarta - ingrată de data aceasta - unei cărţi pe care Marcus a publicat-o cam în aceeaşi vreme: „Gramatici şi automate finite”, Editura Academiei, 1964. A fost una dintre primele monografii de limbaje formale din lume, putea ajunge referinţa standard în domeniu, dar a rămas cvasinecunoscută, de circulaţie restrânsă, din cauză că a fost publicată în limba română şi nu a fost tradusă la momentul oportun.
- Va urma -
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
