Urbea Regală şi mizeria vulgară
Vara indiană din aceste zile de toamnă întârziată îndeamnă argeşeanul îndrăgostit de natură să ia la pas oraşul. Asta cu atât mai mult cu cât tăietorii de frunză la câini s-au rărit de pe străzi. E greu de spus dacă respectivii şi-au găsit adăpost prin cârciumioarele de care Oraşul Regal nu duce lipsă sau prin cine ştie ce sedii de partide. Dar şi aici trebuie făcută o distincţie: cele care ţin la seriozitate au casele lor, altele îşi fac veacul pe unde pot. Sigur că sunt şi dintre cele ce-şi ţin şedinţele în autoturismele în care-şi plimbă într-o singură cursă toţi membrii cotizanţi (a se citi familia sau prietenii de pahar). Cu o precizare necesară: dumnealor nu fac mizerie pe stradă, săracii de ei! Dar asta nu înseamnă că intrăm în criză de aşa ceva.
În faţa gării, ca la malul morii!
În faţa gării n-am găsit acel show-room pe care-l pregăteşte de nu ştiu cât timp Primăria Municipală, ci o grămadă de gunoaie, care l-ar face pe Gabriel Nastea să inventarieze cel puţin sfinţii din luna decembrie. Nu-i putem bănui de aşa nesimţire pe riverani, căci nu e cineva atât de tăntălău ca să-şi ducă mizeria în preajma casei proprii. Sigur că există şi excepţii care întăresc regula, dar nu pare să fie cazul acolo. Mai degrabă ar fi vorba despre nişte derbedei care nu s-au învrednicit să încheie contracte de colectare a gunoiului, obişnuiţi fiind ca SPU să-i scape moca de deşeurile menajere din gospodărie, pentru că nu poate lăsa astfel de pată pe obrazul municipiului. Cât despre conducerea administraţiei publice locale, nu putem spune decât c-o doare fix la bască de asemenea situaţii - care nu sunt singulare în oraş - atâta timp cât nu impune respectarea legii în ceea ce priveşte păstrarea curăţeniei. S-a auzit că prin alte locuri civilizate nu-ţi poţi plăti taxele şi impozitele locale dacă nu faci dovada că ai contract de colectare a gunoiului. Dacă i-ar spune cineva primarului sau viceprimarului aşa ceva, probabil s-ar trezi luat la mişto, cum că ar fi cazul să-şi facă nişte controale ORL. Asta dacă nu vrea să audă şi altele şi mai şi!
Paragina de pe malul Argeşului
Cine are curiozităţi morbide, poate încerca s-o ia prin dosul unităţii militare, pe străduţa aceea care n-a cunoscut binefacerile civilizaţiei a căror pecete este asfaltul. Cu puţină abilitate, se pot ocoli bălţile generoase. Mai greu este cu automobilul, care trebuie purtat la pas, că altfel e vai de suspensii, bielete, telescoape, jante şi cauciucuri. Pe acolo se poate intra parcă într-o altă lume. Dovadă: nu prea vezi picior de câine vagabond, căci au şi patrupedele mândria lor. Cât despre inteligenţă, n-o punem în discuţie, căci s-a dovedit de prea multe ori. Aşadar, dacă o coteşti peste calea ferată şi te îndrepţi fără teamă spre malul Argeşului, căci n-ai cum mai deranja cuplurile care-şi rezolvă problemele hormonale la "hotel clorofilă" ziua în amiaza mare, dai de un teren care pare părăsit. Ici, colo, se mai văd urme de oi şi de ciobani (îngrăşământ natural de la animale şi PET-uri de la conducătorii pastorali). Ceva mai încolo, poţi găsi şi resturi de la construcţii - saci de moloz, resturi de tencuieli şi cărămizi - care marchează locul unde nişte şmecheri au aruncat dincolo de dig alte deşeuri de care s-au debarasat simplu şi la cel mai românesc mod posibil. La câţiva metri numai, apa râului a săpat un început de canion. Nu e ca în America, dar promite... Dacă-ţi mai arunci privirea şi spre miazănoapte, ochii pot să-ţi fie răniţi de podul de cale ferată rupt de ani de zile. Peisajul este ca unul din Afganistan, Irak, Siria sau de prin cine ştie ce stat african bântuit de războaie civile ori religioase. Oricum, dacă ar căuta cineva decorul potrivit pentru un loc uitat de timp, Valea Argeşului l-ar putea oferi gratis acolo. Pe care au uitat-o şi responsabilii cu Mediul de la Primăria Municipală, care se poate spune că nu prea ştiu pe unde sunt plasate zonele sensibile la poluare. La urma urmei, de ce le-ar păsa, dacă timpul trece, leafa merge şi munca la birou e cu atât mai eficientă cu cât şi condiţiile oferite sunt mai bune? Vorba lui Caragiale: "Nu te bate vântul şi, dacă nu curge, pică..." Totuşi, ce facem cu mizeria din depozitele ad-hoc, tovarăşi dragi şi pretini din primărie?...
