Consilieri locali, scandalizaţi de atitudinea unui preot: "Aurel Băieţii a trimis enoriaşilor somaţii de plată!"
Consiliul Local Valea Iaşului a dovedit de-a lungul timpului că nu uită să ajute parohiile din comună. De fiecare dată când se face bugetul anual, se discută şi sumele care se acordă bisericilor. Alocaţiile se stabilesc în funcţie de necesităţi sau de lucrările pe care le au demarate, fie că este vorba despre reparaţii, construcţia unor capele mortuare sau alte dotări necesare. Nivelul sumelor acordate au stârnit deseori opoziţii în legislativ, căci n-au lipsit consilierii care, fără a fi anticlericali, socoteau că nu este corect să se facă danii pentru o entitate mult mai bogată decât comunitatea locală, care dovedise că avea numai mână de luat, nu şi de dat. Acum câţiva ani, fostul consilier local Ninel Dumitrescu s-a opus daniilor către parohii câtă vreme Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului nu deschidea măcar un punct de lucru la Valea Iaşului, ca să întoarcă măcar simbolic ceva din ceea ce primea de la comunitate. La vremea respectivă, reprezentanţii instituţiei bisericeşti n-au respins ideea consilierului local, dar nici n-au mişcat măcar un deget spre materializarea ei, mulţumindu-se că se păstra nezmintită rânduiala prin care primeau fără să dea. Faptul a fost posibil pentru că printre consilierii locali s-au regăsit mereu şi unii care îndeplineau, în paralel, şi calitatea de consilieri parohiali sau chiar de epitropi. Preoţii-parohi ortodocşi de la Valea Iaşului sau de aiurea au dovedit astfel că s-au tămăduit definitiv şi irevocabil de dogmaticul orb al găinii de altădată şi că au învăţat ceea ce putea să le folosească de la iezuiţii catolici şi nu numai. Şi că au abilităţi de afaceri pentru care i-ar putea invidia şi urmaşii patriarhului ebraic, Moise. Din spirit de corectitudine trebuie să spunem şi că banii par să fi fost foarte bine gospodăriţi, dacă e să judecăm după ceea ce s-a făcut efectiv la majoritatea parohiilor din localitate.
"Să-l angajăm pe preotul Băieţii la Taxe şi Impozite Locale!"
Prof. Andrei Grigorescu a fost cel care a adus la cunoştinţa colegilor din legislativ plângerile mai multor enoriaşi de la parohia din Valea Iaşului. "Oamenii sunt revoltaţi că au primit de la preotul pensionar de la biserica lor înştiinţări de plată, în plicuri, care erau mai dure ca somaţiile trimise de Fisc. Nu ştiu ce calitate oficială mai are dumnealui, dar nu mi se pare corect ca noi să dăm bani la biserici şi slujitorii lor să se comporte astfel faţă de cetăţenii care achită taxe şi impozite locale, din care o parte merg la parohii. Aud că dumnealui ar dori şi un al doilea hram pentru biserica de la Valea Iaşului... Aş propune, deci, ca din bugetul pe anul viitor să nu mai ajutăm bisericile. Sau, pentru că tot s-a vorbit aici despre datoriile pe care unii cetăţeni au uitat să le plătească, să-l angajăm pe preotul în cauză la Taxe şi Impozite Locale, căci a dovedit că are talent de colector!"
Unii dintre consilierii locali au rămas uimiţi, ştiindu-l pe prof. Grigorescu un tip nu numai echilibrat şi raţional, ci şi dotat cu un bun simţ ieşit din comun. Iar faptul că abordase un astfel de subiect era pentru cei mai mulţi dintre ei - cu excepţia consilierilor parohiali - semnul unei supărări create de atitudinea preotului Aurel Băieţii, care era destul de mare pentru a lăsa deoparte jena de a critica pe unul dintre păstorii turmei creştine. Cât despre eventuala teamă de afurisenie, arma preferată a slujitorilor bisericii când este vorba să le închidă gura contestatarilor bigoţi, nu se poate lua în calcul la un tip atât de educat. Şi nici în ceea ce-l priveşte pe colegul Vasile Ungureanu care, cu un zâmbet ironic, le reproşa colegilor: "Eu v-am zis când discutam despre nivelul taxelor şi impozitelor locale pentru anul viitor să nu le mai lăsăm atât de jos, că n-o să mai avem ce da popilor!..."
"Preotul aplică deciziile Consiliului Parohial...
... Pe undeva este în situaţia în care se află şi primarul faţă de legislativ. Consiliul Parohial este ales de către enoriaşi şi are un preşedinte, care este epitropul..." Vasile Ungureanu a sărit ca ars şi nu s-a sfiit să-l întrerupă pe şeful administraţiei publice locale: "Haideţi, dom' primar, despre ce alegeri vorbim, când în biserică dacă se adună, la slujbele care nu sunt de hram, 5-6 oameni?!?... Popa îi convoacă şi-şi alege singur Consiliul Parohial care-i convine, ăsta e adevărul!" Primarul Nicolae Barbu n-a renunţat însă la rolul pe care şi-l asumase, cel de avocat al părţii care lipsea, şi n-a ezitat să pună în discuţie şi situaţia mormintelor din cimitirele locale pe care, probabil, o cunoşteau mulţi dintre consilieri: "Şi la noi, ca şi în alte localităţi rurale, cimitirele sunt în administrarea parohiilor. În ultimul timp, mai mulţi oameni au venit şi au reclamat faptul că sunt siliţi să plătească bani mulţi, reprezentând contravaloarea locurilor de veci - închiriate sau concesionate, n-aş şti să vă spun foarte care este forma - pe care n-o achitaseră de ani de zile. Nu ştiu dacă noi putem să ne asumăm administrarea cimitirelor - în condiţiile legii actuale - şi nici n-am cunoştinţă dacă acele somaţii, cum le-aţi numit, de aici au provenit..."
Alocuţiunea primarului a potolit spiritele pe moment. Problemele însă rămân şi, dacă nu se va găsi o rezolvare printr-o altfel de atitudine a reprezentanţilor clerului ortodox, aroganţa i-ar putea costa destul de scump. Şi asta pentru că nu e pace pe sub pruni nici la parohia de la Cerbureni. Într-o altă şedinţă de legislativ local, consilierul Dumitru Sorescu a adus la cunoştinţa colegilor şi a primarului faptul că preotul Vergiliu Savu, neavând contract de colectare a gunoiului, aruncă deşeurile adunate la biserică pe vale sau pe unde apucă şi poluează zona. Reacţia spontană a celor prezenţi fusese aceea de a nu se mai da bani parohiei anul viitor, urmând ca administraţia publică locală să achite valoarea contractului de colectare a gunoiului, scutind conducerea parohiei de osteneala de a căuta subterfugii pentru încheierea contractului obligatoriu şi de aceea a poluării mediului înconjurător. Iar când apar în două luni consecutiv reclamaţii împotriva unor păstori ai turmei de credincioşi ortodocşi, fără îndoială că există ceva putred în maniera lor de administrare a treburilor. Concluziile se impun de la sine pentru oricine are cap ca să gândească, nu ca să se fălească!
