Reconstituirea proprietăţilor rămâne o rană deschisă la Curtea de Argeş
- Şerban: "Noi trebuie să facem dreptate oamenilor!"
- Dumitrache: "Nu există sentinţă definitivă şi irevocabilă"
- Negrilescu: "N-am avut pământ disponibil pentru toate suprafeţele solicitate!"
"Cestiuni arzătoare la ordinea zilei" în urbea Basarabilor sunt multe. Dintre ele, din iulie şi până în prezent s-a detaşat cea a reconstituirii dreptului de proprietate, care a împărţit legislativul municipal în două părţi. Acestea par să se echilibreze oarecum, după ce în arşiţa verii, tabăra "contras" s-a dovedit a fi mai puternică. Oamenii primăriei care au legătură cu materia asta sunt corigenţi, dacă nu chiar repetenţi - susţin cei nemulţumiţi de modul în care s-a acţionat în ultimii 25 ani. Cei mai radicali i-ar vrea nu numai eliminaţi din sistem, dar şi pedepsiţi exemplar. Nu vom insista acum asupra poveştilor spuse pe la colţuri, ci vom încerca să prezentăm şi versiunea personajului considerat de unii drept "inamicul public nr. 1", Gherghina Negrilescu, consilier în cadrul Compartimentului Agricol al Primăriei Curtea de Argeş.
Supărarea lui Nedelcu
Dumneaei a fost supusă unui adevărat interogatoriu în ultima şedinţă de legislativ. Modul în care a răspuns l-a nemulţumit total pe consilierul independent Nicolae Nedelcu. Acesta a şi părăsit sala, gesticulând nervos şi strivind între dinţi vorbe grele. Mai apoi a declarat că nu va fi de acord nici în ruptul capului cu aprobarea proiectului primarului Diaconu de a se trece cele 500 ha păşuni şi terenul pe care fiinţează ferma didactică de la Noapteş din subordinea Liceului Agricol de la domeniul public la cel privat al municipiului, pentru ca pământul respectiv să fie dat celor ce nu li s-a reconstituit în totalitate dreptul de proprietate.
Dreptate, dar nu cu orice preţ!
Fostul său coleg de partid, Luca Marian Căruntu, a supus-o pe d-na Negrilescu unui tir susţinut de întrebări şi n-a fost deloc mulţumit de răspunsurile care nu se potriveau cu situaţia scrisă pe care o primise de la dumneaei. Felul în care-şi muşca mustaţa părea să sugereze faptul că mai erau destul de multe lucruri de lămurit până la a lua o decizie în legătură cu modul în care va vota la şedinţa din luna octombrie, după ce se ajunsese la un acord de principiu ca proiectul primarului din iulie să fie repus pe ordinea de zi. "Noi trebuie să facem dreptate oamenilor! Dacă Legea 156 ne obligă - şi voi verifica acest aspect - voi vota proiectul în cauză. Apoi va fi problema executivului cum va gestiona aceste terenuri" - spunea Ion Şerban. Mai apoi, unii dintre colegi s-au exprimat contra strategiei lui, considerând că dreptatea nu trebuie făcută cu preţul altei nedreptăţi, închizând ochii asupra unor împroprietăriri considerate ciudate, dacă nu dubioase. Exemplul dat de Ştefan Dumitrache a fost cel cu donaţia reginei Maria către Liceul Agricol şi cu împroprietăririle făcute în zona Beverly Hills (Drumul vacii). Comentariile i-au atras fulgerele mâniei Adrianei Ghiţă - după cum am mai relatat.
Peste 6.000 cereri de revendicare terenuri
Cifra a fost oferită consilierilor locali de către Gherghina Negrilescu în plenul şedinţei legislativului de luna trecută. Iar suprafaţa revendicată este practic imposibil de satisfăcut, deoarece pe terenurile solicitate există acum lacuri, canale, obiective industriale, blocuri de locuinţe ş.a.m.d. Asta ca să nu mai spunem că unele terenuri au trecut în subordinea altor localităţi sau că avalanşa de legi ale proprietăţii au creat o bulibăşeală de nedescris. Atunci când s-a trecut la împroprietărire, terenurile s-au măsurat cu capra. Acum se cer măsurători cadastrale, trecându-se de la mijloace feudale la cele ultramoderne. E de mirare că la împroprietăriri nu s-a respectat vechiul obicei al pământului cu purtatul copiilor pe hotare, ca să fie bătuţi zdravăn cu nuielele sau cu biciul ca să nu le uite!
Durerile din dosare
Dosare parcă fără număr stau aşezate în dulapurile metalice din biroul ocupat de Gherghina Negrilescu. Un spaţiu înghesuit, cu mobilier din orânduirile altor vremuri, care induce impresia unei uitate arhive a durerilor lăsate să mucegăiască şi să se mumifice, pentru a fi studiată de istoricii epocilor de peste o mie sau două de ani. "Aici e curată nebunie... Am cerut un ajutor, dar nu mi s-a dat. De 25 ani mă lupt cu toate dosarele astea. Pe cele mai multe apare specificaţia şefilor că intră în atenţia mea. Asta mă face principala vinovată, în ochii unora, care se socotesc nedreptăţiţi. Ei uită că deciziile de restabilire a drepturilor de proprietate aparţineau comisiei special constituite. În oraşul nostru n-am avut mari bogătaşi, proprietari de terenuri. Primul exemplu care-mi vine în minte este cel al lui Bandoc Slava, care avea 49 ha, din care a luat 39, în condiţiile în care legea permitea până la 50 ha. A murit, iar moştenirea rămâne încurcată..." - spunea ocupanta biroului.
Familia Negrilescu din Noapteş - potrivire de nume
Precizarea a fost făcută de către Gherghina Negrilescu, poate şi pentru a reteza speculaţiile care s-au făcut vizavi de persoana sa. Din cele relatate reiese că mari proprietari la Curtea de Argeş, pe lângă familia Bandoc, au mai fost cei din familiile Căprescu, Rudeanu (din care se trage şi moştenitoarea Adriana Ghiţă), Bulac şi Bulacii (două familii), Chiriac, cele din lista pusă la dispoziţia consilierilor locali şi publicată în ziarul nostru şi altele, cum ar fi cazul celei a prof. Emanoil Sterescu. Aceasta n-a intrat în posesia terenurilor pe care le-a deţinut spre actualul stadion sau în zona lacului de acumulare din vecinătate.
Extrem de interesantă este şi povestea fostelor GAC-uri de prin anii '50, transformate după 1962 în CAP-uri, unde oamenii - de voie, de nevoie - au intrat cu terenuri în suprafeţe de 1-4 ha sau numai cu braţele ori au fost expropiaţi (situaţie evidenţiată în Anexa 19). Faptul că nu s-a ţinut strict o evidenţă a celor care au primit compensaţii pentru exproprieri a permis formularea cererilor de retrocedare a proprietăţilor, în conformitate cu legile apărute după 1990.
Poveste fără sfârşit
Pe acest subiect se pot scrie romane fluvii. Deocamdată v-am oferit numai câteva exemple. Trebuie reţinut că, potrivit datelor de la OCPI, conform cadastrului din 1987 - ultimul existent - Curtea de Argeş avea o suprafaţă de 6.959 ha, iar acum, spune d-na Negrilescu, ar fi prins cu 6.927 ha. Întrebare legitimă: unde s-a volatilizat diferenţa de 32 ha?... Cererile formulate pentru recuperarea proprietăţilor de la fostele IAS şi CAP sunt de 212 ha, respectiv de 2.513 ha. În calcul trebuie luate şi cererile care privesc clădirile, cu terenurile aferente, dar şi cele care încă n-au fost formulate. Oricum, cele 500 ha teren care se doresc trecute de la domeniul public la cel privat al municipiului, dacă vor aproba aleşii locali, nu vor fi de ajuns. Prefectura a anunţat controale la primării şi una dintre direcţii este tocmai stadiul în care se află retrocedările. Dincolo de folclorul local şi de părţile nesusţinute de dovezi privitoare la ceva şmecherii făcute cu împroprietăririle, problema aceasta dă semne că va rămâne ca o rană deschisă pentru toate părţile implicate într-un fel sau altul...
