ARGEŞ EXPRES - la înălţime!
Ziarul nostru, singurul cotidian din Curtea de Argeş, se pregăteşte să aniverseze 16 ani de existenţă neîntreruptă. Prima apariţie s-a înregistrat în data de 6 decembrie 1999 şi a fost cadoul de Moş Nicolae făcut de un tânăr om de afaceri locuitorilor oraşului care anul trecut a primit titlul regal de nobleţe, dar şi celor din întreaga zonă. Anii au trecut, ne-am maturizat odată cu cititorii noştri, cărora le-am adus cele mai proaspete ştiri, scriind cu onestitate cronica acestei perioade. Acum, în preajma aniversării despre care vorbeam, rezultatele obţinute ne dau dreptul de a ne asuma titlul de lider al presei locale. O dovedesc impactul postărilor pe internet şi numărul celor care privesc ARGEŞ EXPRES ca pe un barometru în multe domenii.
Un drum cum sunt puţine în lumea asta
Mini-vacanţa de zilele trecute ne-a oferit ocazia de a accepta oferta patronului Ionel Tache de a petrece un week-end la refugiul său, pe care l-a construit la Piscu Negru. Aşa că, sâmbătă după prânz, ne-am îmbarcat în autoturisme şi am urcat pe DN 7C, prin Defileul Argeşului, spre destinaţie.
Drumul a fost de-a dreptul fantastic, în ciuda plafonului jos al norilor care păreau agăţaţi de vârfurile copacilor de pe culmile ce mărgineau artera rutieră. Cetatea lui Vlad Ţepeş era ascunsă într-o ceaţă de poveste... De pe culmi, în urma ploilor din ultimele zile, curgeau mici cascade apărute ca prin farmec şi care era de aşteptat să dispară. Impresionantă era cea de la Valea lui Stan, dar n-a fost singura întâlnită în cale. Din loc în loc, pe carosabil puteau fi văzute resturi de stânci prăbuşite. Barajul Vidraru îşi întâmpina oaspeţii enigmatic, ca la orice început de iarnă, dar parcă mulţumit de apele adunate la pieptul său. Lacul de acumulare, pe malul căruia şerpuieşte drumul, apoi cursul Caprei ofereau generos imagini nemaipomenite. Era de-ajuns să-ţi rătăceşti privirea prin pădure şi aveai senzaţia întoarcerii în timp.
În creierii munţilor
După circa două ore am ajuns la destinaţie, în imediata vecinătate a Mănăstirii Sf. Ilie Paltinu, de la Piscu Negru. Vizitarea "domeniului Tache" de pe insula creată de despărţirea apelor limpezi ale Caprei în două braţe, a coincis cu cazarea în acest loc mirific, în care s-a investit inteligent originalitate şi s-a ocolit cu grijă orice tentaţie de plagiat în construcţii. Cine a vrut, s-a cazat în casa din copac, restul în căbănuţă - ambele construite din lemn - şi dispunând de tot ceea ce este necesar să te simţi în largul tău, "ca la mama acasă". Am văzut piscina amenajată prin plasarea unor pietre uriaşe, vegheată de o pasăre măiastră stilizată din lemn, colecţia de pietre rare, plaja (de folosit vara), nacela şi instalaţia naturală de răcire a băuturilor în undele reci ca gheaţa, "harfa", "naiul" şi altele.
După cazare, am făcut cunoştinţă şi cu restul minunăţiilor, având posibilitatea participării la slujba de vecernie de la mănăstire, iar în dimineaţa următoare, la utrenie. După ce s-au încins tradiţionalele grătare la care au participat şi alţi prieteni ai familiei Tache, seara s-a petrecut la jocuri de table, rummy sau whist, în glume şi cântece, până târziu, în noapte. Somnul a venit greu, căci s-a glumit mult, dar apoi a fost foarte odihnitor, graţie susurului apelor de sub ferestre. Negura care începuse să se ridice spre seară a făcut loc unui frig absolut normal în creierii munţilor, iar dimineaţa, plafonul norilor era destul de ridicat, lăsând ceva mai târziu să se spele în undele reci primele raze ale soarelui. Show-ul zilei a fost prepararea unei tochituri de oaie, după o metodă secretă a unui membru al grupului format acolo. N-a lipsit nici o miuţă, care a alungat frigul celor care făceau galerie la master-chef, după care unii au ales destinderea la un joc de rummy. După masa de prânz, la circa 24 ore de la sosire, a venit vremea să facem cale întoarsă, pentru că fiecare aveam programe strict stabilite dinainte, majoritatea legate de atribuţiunile de serviciu. Concluzia este una singură: cine n-a avut ocazia să petreacă astfel de clipe în comuniune cu natura fascinantă a Făgăraşilor, trebuie neapărat să şi-o ofere, căci altfel a trăit incomplet fără o astfel de experienţă de viaţă!
