Andreea Bădescu - Living in America (X): Final Destination
Ştiu că, foarte probabil, toată lumea se aşteaptă să închei apoteotic cuvântarea mea de o vară, dar s-ar putea să vă cam dezamăgesc. Ora 12.20, am British Airways. Boeing 172. Deja zbor de 2 ore şi am creierii prăjiţi. Nu înţeleg nimic din ce se întâmplă. Chiar mă întorc acasă! Chiar au trecut 4 luni! Nici nu le-aş fi simţit, dacă mi-aş fi făcut zilnic rutina şi aş fi avut o vacanţă ca a tuturor celorlalţi, uşor normal, cu vama-n firele de păr sau pietricele de cetate de la Poenari.
Nu mai încep din nou cu ideea "cine Dumnezeu m-a pus pe mine", că deja subiectul e fumat şi dezbătut în lung, acum în lat, nu ştiu sigur. Coerenţă? Ce-i aia când iar eşti rupt în gură de nesomn şi te chinui să-ţi găseşti o ocupaţie decentă ca să nu strângi pe cineva de gât în avion de plictiseală (după vizita la muzeul 9/11, n-aş mai îndrăzni să ridic nicio şuviţă blondă sau să fac alt gest necugetat în dragul meu mijloc de teleportare înapoi în viitor).
N-am înnebunit chiar de tot şi da, am zis "înapoi în viitor". 1. Pentru că realmente o să zbor prin timp. Chiar e amuzantă senzaţia asta. Cică o să fiu cu 7 ore mai bătrână, chiar dacă eu n-am simţit decât o secundă târându-se cu chiu, cu vai, pe lângă urechea mea şi ridicând dintr-o sprânceană. Şi 2. Pentru că oricâte ore viitoare or fi la mijloc, eu tot la viaţa mea trecută revin. Niet! Nu prea va mai fi la fel. Pot să bag câteva mâini bune în foc. OK! Deja simt cum dicteul bate la uşă şi cuvintele nu prea vor să mai facă sens.
Cert e că mă întorc acasă. Cred că ăsta era motivul pentru care am inventat la ora asta 500 de cuvinte sau câte vor ele să fie (cine crezi că stă să calculeze?). Totuşi, că sunt un Bădesc şi nu pot aşa, fără să nu-mi spun pasul în acord cu înţelepciunea. Luaţi aminte! Poţi tu să fii în cel mai mirific loc de pe planetă şi să te bucuri de ce privelişti suspendate câte-n luna şi în stele (sau luminiţe new-yorkeze), dacă n-ai cu cine să enjoy everything (să te bucuri de tot), cam degeaba ;) Asta a fost din categoria "învăţături de zi cu zi" sau "cum să scapi de a-ţi fi mâncaţi ficaţii". Cel mai probabil o să fie inclusă în cele "zece", "douăzeci" de "Lucruri bine de ştiut dacă vrei să pleci cu Work&Travel". Acum să-l lăsăm pe Chet Faker să-şi facă treaba şi poate se înduplecă să-mi cânte la ureche "somnoroasele păsărele" ca s-adorm mai cu talent.
By the way (Apropo): NYC - New York City face parte din categoria locurilor care merită neratate într-o viaţă (sau două, trei, câte vreţi voi). Dacă vă purtaţi drăguţ, vă vând şi ponturi (atenţie, glumă de om îngâmfat). Oricum le zic, că-mi place să inspir oameni şi oricum America nu putea să mă schimbe decât în bine - vezi non-îngâmfare ;) aşa cum m-au inspirat şi pe mine alţii toată vara, că parcă am crescut 10 ani. Gata! Acum chiar mă culc, că deja s-a schimbat şi playlist-ul. Less than 10 h (Mai puţin de 10 ore). De data asta avem autenticitatea lui "see you soon" (ne vedem în curând). Neaţa soare, pentru voi! :)
