Andreea Bădescu - Living in America (IX): "Living like a princess for a week" sau "Cenuşăreasa se transformă"
E sâmbătă dimineaţa la mine şi, ca să fiu precisă, 03.45 A.M. Mă aşteaptă un drum de alte 7 ore până să ajung în "big city life" ("Marele oraş") şi se presupune că ar trebui să dorm la ora asta, dar deh, ştiţi voi cum sunt artiştii bântuiţi de gânduri când asta le trebuie mai puţin... Cenuşăreasa s-a transformat brusc în prinţesă (şi n-a trebuit să fie sărutată de vreun prinţ, s-a descurcat şi pe cont propriu, ha-ha-ha!). Doamne, cât de frumos e sentimenul să te poţi trezi 5 zile la rând la ora 11.00 fără nicio alarmă amânată la nesfârşit, vreun tren pierdut şi te miri ce perete, uitat cu ceva vreme, de pictat! (De fapt, termenul corect este "zugrăvit", dar cum în engleză oamenii nu fac diferenţă între "artistic paint" şi "maintenance paint", ne adaptăm la situaţiune).
Să vă spun reţeta secretă a unei vieţi de prinţesă perfectă: se ia una bucată Greyhound ticket (bilet de autobuz), se găseşte momentul perfect de după 1 octombrie, se ţine la cuptor timp de 7 ore, până ce transhumanţa este gata (nu poţi să treci aşa uşor prin palace gate <<porţile palatului>>, cu haine prăpădite şi pictate şi cu post-traume after summer <<după vară) - ia un timp de gândire şi 300 mile) şi cel mai important ingredient, ştiţi voi, cuvântul ăla care începe cu "d" şi se termină cu "ragostea" familiei. Gata! N-a fost prea complicat, nu? Numai că, vedeţi voi, trebuie să se şi pupe stelele din univers, ca să iasă ceva frumos! Baftă mie că după 21 de ani am regăsit undeva, departe, pe o coastă de est, într-un orăşel into the woods (în pădure), o căsuţă caldă şi plină de viaţă în care chiar mi-am încărcat bateriile cât s-a mai putut (parte dintre acumulatori trebuie înlocuiţi, ce-i drept).
Ce vrei mai mult decât relaxare, o mătuşă fantastică, un verişor care aparent e pe aceeaşi feelingeală artistică, aşa ca şi tine (aici povestea devine şi mai interesantă: comunicarea dintre noi doi se făcea în două limbi distincte, el înţelegea româna, eu engleza, dar fiecare prefera zona lui de confort (să ne fi văzut în "Whole Foods" povestind fiecare pe limba lui şi oamenii din jur neînţelegând ceva) + 5 animăluţe absolut fantastice (doi căţei, două pisici şi domnul Oci, papagalul vorbitor). That was awesome!!! (A fost fantastic!!!)
Aşadar şi prin urmare, săptămână plină tare! Nu l-am putut rata nici pe maestrul Rubens, sculpturile lui Giacometti şi ceva fotografie contemporană (North Carolina Art Museum). Şi prinţesa, după ce s-a culturalizat puţin, a zis că n-ar strica să vadă şi un posibil palat, în care ar putea prinţesi. Conace de 1 milion $ gata de achiziţionat! Nu ştiu dacă Cenuşareasa şi-a luat nasul la purtare şi e prea preţioasă, dar nu m-au dat pe spate luxoasele case. Erau neutre, fără personalitate (ştiu, ştiu, fiecare proprietar şi-o aranjează după bunul plac), dar totuşi, de ce să avem nevoie de 10 dormitoare, 10 băi şi spaţii pentru nuntă? Dacă tot dai banii ăştia, măcar să ai ceva "Art stuff inside" (operă de artă). Dacă nu, vă zic eu, ceva "cosy" (confortabil) şi cu bun gust face cât 10 palate (vezi casa mătuşicii mele). Revenim aici la raportul cantitate vs. calitate... americanii preferă multul!
Ei, aşa s-a cam terminat şi episodul "Living like a princess for one week". Acum, după cum ne-am obişnuit deja, urmează o altă transhumanţă - cam rapidă, dar n-avem timp de pierdut în viaţa asta (şi ca să mai fac o altă paranteză, după cum mi-e obiceiul, stele, karma, universul, norocul şi ce alte pisici negre mai vreţi voi, busul meu iar a întârziat vreo 2 ore faţă de ora stabilită şi iar s-au piedut legături, dar slavă Domnului că acum, după toate cele, nu pot decât să râd la o aşa nimica toată!).
Şi cu gluma copilăriei în minte - "În America e noapte" - mă duc să dorm şi eu ceva, că viaţa din Manhattan cere energie! "See u later, alligator!" (Pe data viitoare!)
