Astăzi, de Ziua Mondială a Profesorilor, Colegiul Național „Vlaicu Vodă” merită să audă de două ori: „La mulți ani!”
O dată, pentru profesorii săi și încă o dată pentru școala însăși, care, la 1 octombrie, a împlinit 107 ani de existență.
107 ani nu încap într-o fotografie aniversară și nici într-o înșiruire de date, pentru că înseamnă nu numai generații întregi de oameni, ci și vocile miilor de elevi care au rostit, mai îndrăzneți sau mai emoționați, un „prezent” în sălile acestei școli. În 107 ani sunt ascunse teama dinaintea unui examen, bucuria unei reușite, despărțirile de la sfârșitul clasei a XII-a. Și tot în 107 ani încap părți substanțiale din viețile a mii profesori, aparent efemeri, care au venit și au plecat, lăsând în urmă ceva din ei. 107 ani înseamnă ce e mai valoros - înseamnă TIMP.
De-a lungul lor, colegiul a traversat vremuri dintre cele mai diferite, s-au schimbat lumi, mentalități, generații și feluri de a înțelege educația, iar la conducerea lui s-au succedat directori cu personalități, viziuni și maniere de a conduce. Fiecare perioadă și-a avut încercările, izbânzile, neliniștile și oamenii ei.
Ce a rămas?
Esențialul: VALORILE unei școli care a înțeles că educația nu se măsoară numai în rezultate, ci mai ales în oamenii pe care îi formează. Cu alte cuvinte, COMPETENȚĂ, PERSEVERENȚĂ, PERFORMANȚĂ.
„Noi, cei care avem privilegiul de a o sărbători azi, credem că tocmai aceasta este adevărata măsură a celor 107 ani: nu faptul că școala a rezistat timpului, ci faptul că a știut să treacă prin el fără să uite ce este. Iar astăzi îi sărbătorim pe cei care duc această poveste mai departe: profesorii.
Trăim într-o vreme în care statutul cadrului didactic pare să-și fi pierdut, peste tot în lume, o parte din recunoașterea pe care o merită. Profesorului i se cer tot mai multe și, uneori, i se oferă în schimb tot mai puțină încredere, răbdare sau prețuire și recunoștință. Cu toate acestea, în fiecare dimineață, profesorii intră în clasă, fără ca, de cele mai multe ori, elevii și părinții să afle ce rămâne dincolo de ușa acelei clase.
Nu știu ce grijă a fost lăsată pe hol înainte de începerea orei, ce veste grea a venit cu o seară înainte, ce oboseală se ascunde în spatele unui <<Bună dimineața!>>, ce teamă, ce pierdere, ce problemă de familie, ce dezamăgire sau ce luptă personală a fost așezată, pentru cincizeci de minute, undeva deoparte.
Profesorii sunt, înainte de toate, oameni. Au părinți de care se îngrijesc, copii pentru care se tem, oameni pe care îi iubesc, probleme, neputințe, zile bune și zile în care ar avea ei înșiși nevoie ca cineva să-i întrebe dacă sunt bine.
Și totuși, intră în clasă, pentru că în fața lor sunt niște copii care nu au nicio vină pentru povara zilei lor și care au dreptul să primească aceeași atenție, aceeași exigență, aceeași șansă. Unii dintre acești copii le vor uita poate numele, alții nu îți vor mai aduce aminte nimic din lecția predată într-o anumită zi, dar vor exista și elevi care, peste douăzeci sau treizeci de ani, își vor aminti o frază spusă la momentul potrivit, un moment de severitate pe care atunci l-au considerat nedrept, o încurajare, o carte recomandată, o mână întinsă discret sau, pur și simplu, faptul că un profesor a crezut în ei înainte ca ei să știe să creadă în ei înșiși.
De 107 ani, la CNVV, niște OAMENI intră în clase și lasă ceva: un dram de cunoaștere, o demonstrație de rigoare, neliniștea unor întrebări, un exemplu de curaj sau valoarea unor repere prin care, uneori, fără să știe, schimbă un destin, de aceea, astăzi nu sărbătorim doar o profesie și nu aniversăm doar o instituție, ci ne bucurăm de 107 ani de continuitate și de oamenii care fac posibil ca această continuitate să aibă sens.
La mulți ani, profesori ai Colegiului Național <<Vlaicu Vodă>>!
La mulți ani, școală de 107 ani!
Și, mai ales, le mulțumim tuturor celor care, indiferent de vremuri, de funcții, de dificultăți și de propriile lor povești, au ales și continuă să aleagă, în fiecare dimineață, să intre în clasă”, a transmis conducerea CNVV.
