Căderea Europei (I)
"Cestiunea arzătoare la ordinea zilei" este - fără îndoială - aceea a gestionării problemei imigranţilor care dau năvală în bătrânul continent, fugind de moartea, sărăcia şi ororile luptelor interne care sfâşie ţările lor de origine. Cum sunt ei primiţi de către populaţiile autohtone, ce dispute au stârnit, şi mai ales cum s-ar putea rezolva acest exod modern, astfel încât să se limiteze pe cât posibil suferinţele tuturor sunt întrebări la care încearcă să ne răspundă serialul de faţă, în care directorul Muzeului Municipal din Curtea de Argeş, Ştefan Dumitrache, face o analiză amănunţită a mai multor aspecte ale noii provocări cu care se confruntă societatea contemporană.
Temerile europenilor
Criza imigranţilor a creat o adevărată furtună în cancelariile lumii şi în special în cele europene. Este această criză atât de periculoasă pentru Europa? Reacţiile isterice ale premierului unui popor migrator la origini asta pare să indice. Şi totuşi, câţi sunt aceşti emigranţi care s-au năpustit asupra Europei?... Se vorbeşte despre 300.000, 460.000, 800.000 şi chiar despre 1.000.000 oameni. Ar putea oare 1.000.000 refugiaţi să răstoarne echilibrul religios şi etnic în Europa? Cu siguranţă, nu! Atunci, de unde vine această teamă a europenilor, treziţi din dulcele vis al multiculturalismului? Eu cred că vine din prezenţa a 56 milioane de musulmani în Europa, majoritatea neintegraţi, refuzând să accepte autoritatea statelor în care trăiesc, dorind să-şi impună valorile, tradiţiile şi obiceiurile chiar şi prin violenţă. Numărul moscheilor a explodat în Europa, minaretele înţeapă cerul, creştinătatea apuseană se dizolvă, Rotterdamul are primar musulman. Acest vechi port a fost şi rămâne un oraş olandez bogat, cu istorie şi va fi pe veci leagănul revoltei protestante olandeze faţă de catolicismul spaniol intransigent.
Scurtă istorie sângeroasă a musulmanilor din Rusia
De unde ne vin aceşti musulmani? În ce ţări trăiesc şi ce origini au?... O parte sunt chiar din Europa, alţii însă au venit de pe alte continente. Să-i analizăm pe rând. Rusia, ţară acuzată că stă în umbra exodului actual, este ea însăşi sufocată de explozia populaţiei musulmane aflată la ea acasă. Popoarele din nordul Caucazului, extrem de războinice prin tradiţiile lor multiseculare, dar şi cele de pe Volga, ceva mai integrate, sunt în plină explozie demografică pe fondul unei dramatice scăderi a natalităţii ruşilor mari. Pentru ruşi, musulmanii din Caucazul de nord au fost mereu o problemă. Trebuie să ştiţi, stimaţi cititori, că ruşii au cucerit întâi Transcaucazia datorită faptului că principala trecătoare a Munţilor Caucaz se află în mâinile singurului popor creştin de acolo şi anume osetinii (alanii). Acest popor înconjurat de secole de musulmani şi păgâni i-a primit pe ruşi cu bucurie, deschizându-le acestora drumul spre principatele georgiene, Imperiul Otoman şi Persia. Dacă cele două puteri majore musulmane, una sunnită şi cealaltă şiită, au cedat rapid teritorii ruşilor, micile popoare din Caucazul de Nord se vor lupta zeci de ani, uneori până la exterminare cu "necredincioşii ruşi".
În cele din urmă, majoritatea populaţiei cercheze va prefera să emigreze în Imperiul Otoman decât să se supună ruşilor. Popoarele Ceceniei şi Daghestanului, adepte ale unor confrerii sufite, vor fi greu învinse prin politici de deportare, genocid şi compromisuri. Dar aceste popoare nu vor fi niciodată învinse cu adevărat. În 1918, pe fondul prăbuşirii Imperiului Rus sub loviturile trădătoare ale bolşevicilor, popoarele din estul Caucazului de nord se vor alătura otomanilor, care încearcă să refacă Marele Califat. Dar otomanii se vor prăbuşi la rândul lor sub loviturile armatelor moderne ale Apusului şi aceste mici şi războinice popoare vor ajunge sub jugul criminal inventat de Ulianov (Lenin) şi perfecţionat de Djugaşvili (Stalin). O rază de lumină va reprezenta pentru aceste popoare ofensiva germano-română din 1942, care se va încheia lamentabil din cauza prostiei lui Adolf Hitler. Popoarele musulmane din Caucaz, împreună cu tătarii din Crimeea vor plăti scump curajul de a se alătura germanilor. Stalin va deporta total sau parţial aceste popoare, punându-le să-şi plătească trădarea faţă de soviete prin muncă forţată şi sânge.
Destrămarea statului bolşevic în 1991 va fi semnalul începerii unei noi lupte pentru libertate a cecenilor şi a unor populaţii din Daghestan. Conduşi de un fost general de aviaţie sovietic, Djokhar Dudaev, cecenii vor umili armata rusă, salvată în extremis de maleficul general Alexandr Lebed. Dudaev a primit un ajutor nesperat de la miliardarii saudiţi, care au trimis armament şi teologi în sprijinul său. Trădat de americani, Dudaev va fi pulverizat de o rachetă rusească. Locul său va fi luat însă de lideri mult mai radicali, adepţi ai islamului wahabit aflat la putere în regatul saudit.
Printr-un regim de teroare şi prin cumpărarea unor lideri ceceni, noul "ţar de la Kremlin", Vladimir Vladimirovici Putin va reuşi să restrângă în mare măsură activitatea luptătorilor salafişti. Poate că Rusia se bucură astăzi de bulversarea şi incompetenţa liderilor din Europa de Vest, dar este o bucurie de o clipă. De mâine va trebui să găsească şi ea soluţii pentru islamizarea pe cale paşnică a Rusiei. Islamizare condusă de imami wahabiţi, bine finanţaţi de prinţi mult prea bogaţi din Peninsula Arabică. Am folosit în acest material mulţi termeni care necesită explicaţii: sunnism, şiism, wahabism, salafism, sufism. Aceşti termeni necesită explicaţii şi asta voi încerca să fac în episoadele următoare, căci fără o istorie a Islamului şi a popoarelor din Levant, nu vom reuşi niciodată să înţelegem ce se întâmplă astăzi, şi mai ales dacă putem să facem ceva. Poate că istoria nu se repetă, dar circumstanţele unor fenomene şi evenimente se repetă cu siguranţă. Aici intervine decizia oamenilor aflaţi la putere, uneori mai deştepţi, alteori mai proşti, însă de cele mai multe ori nepregătiţi...
- Va urma -
