Alba-neagra pentru fraieri în cazul mutării sediului Bibliotecii Municipale
Primarul Nicolae Diaconu a retras la ultima şedinţă a legislativului un proiect de hotărâre prin care urmărea să obţină aprobarea pentru o rocadă între sediul PSD şi al Bibliotecii Municipale. Decizia s-a motivat la momentul respectiv prin lipsa directorului Marian Ghiţă, care ar fi trebuit să-şi susţină cererea scrisă şi înregistrată sub nr. 21520/25.08.2015 prin care solicitase un spaţiu adecvat pentru instituţia pe care o conduce. Adică, râmnise la sediul fostului Parchet de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş (strada Negru Vodă nr. 6-8, suprafaţă de 262 mp), spaţiu pe care organizaţia locală a PSD avea de luni bune contract de închiriere ca sediu, după ce fusese destul timp căutătoare disperată de casă. Numai că nu se mutase acolo, căci nu prea avusese bănuţii cu care să facă reparaţiile şi modernizările (incluzând şi deparazitarea de "ploşniţe", adică de posibilele microfoane sau aparatele de ascultare montate prin pereţi de-a lungul timpului de "călugării de la Mănăstirea Secu" sau de urmaşii lor de la instituţiile alea care dau coşmaruri multor politicieni). Sigur că liderilor locali ai principalului partid de guvernământ le picase de minune para mălăiaţă a cererii lui Ghiţă, căci fosta Casă a Căsătoriilor de pe Bulevardul Basarabilor nr. 25, suprafaţă 100 mp, actualul sediu al bibliotecii, li se potrivea ca pomana porcului cu Crăciunul sau friptura de miel cu Paştele. Şi asta pentru că spaţiul de văruit era mai mic, clădirea avea poziţie la Main Street, ca să nu mai zicem că oricare dintre concitadini ar fi fost mai tentat să vină la Casa Căsătoriilor decât la Procuratură. Reacţiile adverse stârnite de manevra pusă la cale de băieţii deştepţi de la PSD, care se gândeau probabil cam ce sumă să aloce în bugetul pe anul viitor pentru modernizarea noului sediu al lui Marian Ghiţă, dacă nu se putea "mulge" ceva substanţial de la rezerva strategică a bugetului anul ăsta, au amânat planurile iniţiale.
"Toţi se jură că nu fură, dar vizează... bucătură!"
Povestea asta cusută cu aţă albă pare desprinsă din absurda comedie a erorilor umane, în care eroii ei cad pe rând de papagali. Consilierii PSD n-au reuşit să strângă numărul de voturi pentru a trece proiectul de hotărâre. Numărătoarea teoretică făcută înainte de şedinţă evidenţia clar că nu prea dădea masa cu casa. Noul lider, Costică Panţurescu (foto), i-a şoptit celui vechi, primarul Nicolae Diaconu, că "s-au stricat ploile". Coroborat cu declaraţiile belicoase ale unor consilieri municipali - care erau de acord cu aprobarea cererii lui don Marian, dar nu şi cu alocarea drept sediu pentru PSD a Casei Căsătoriilor - a determinat retragerea proiectului de hotărâre de pe ordinea de zi. S-a făcut un pic de scandal aşa, pentru culoarea locală: primarul şi-a ieşit din fire şi s-a congestionat chiar şi la mustăţi când cineva a îndrăznit să definească manevra drept o cacealma, argumentând că era dreptul său ca iniţiator să abandoneze proiectul pe care-l născocise, dacă devenise o Fata Măligana - pardon, Morgana! - iar unul dintre ai lui a invocat lipsa directorului Ghiţă, aflat (chipurile!) la o manifestare culturală, care probabil nici nu s-ar fi putut desfăşura dacă era privată de preţioasa lui prezenţă. De tot hazul a fost apoi apariţia sa, ca şi cum evenimentul se încheiase tocmai în momentul în care primarul îşi retrăsese proiectul de hotărâre cu schimbarea de sedii. Reacţia sălii a fost ca în "Las Fierbinţi", când personajul Brânzoi adoptă figura inteligentă nr. 1 şi apoi nu pricepe în ruptul capului de ce râd cei din jur... Ce lume rea: i-a pus lui Marian piedici ca să nu-şi vadă izbândit visul de a fi recunoscut erou al PSD Curtea de Argeş!
Mai nou, Costică Panţurescu susţine că proiectul ar fi fost abandonat şi că s-ar fi apucat de lucru la sediul din strada Negru Vodă. Asta înseamnă că biblioteca rămâne tot în spaţiul inadecvat. Singurul avantaj al lui Marian Ghiţă ar fi acela că naveta de la Ivancea până la locul de muncă este mai scurtă. Şi cât timp nu mai este stresat de proiectul Greenoteca, desfăşurat pe bani europeni în vară de nişte tineri, iarna hibernării ar fi o binecuvântare, dacă n-ar mai fi nişte aspecte de lămurit...
"Poţi să-l baţi la cap oricât, căci are reflexe inverse..."
Aşa spun despre directorul Bibliotecii Municipale cei care au pretenţia că-l cunosc foarte bine şi care nu vor să-l lovească cu tot dinadinsul. Fire contemplativ-filozofică-romantică şi de o comoditate de genul "muieţi îs posmagii", n-a fost şi nu va fi probabil o fiară care să se bată pentru a-şi câştiga locul râvnit, în prima linie a interesului. Deşi poate fi personajul tipic reprezentativ pentru o anumită categorie umană, n-a fost croit din materialul eroilor nici măcar de telenovele ieftine. A devenit însă ţinta preferată a unora care s-au săturat să lupte cu umbra şi vor să-şi încerce forţele pe un sac de box. Iar acuzaţiile cum că ar fi vândut cărţi de patrimoniu, formulate de consilierul Nicolae Nedelcu, sunt de-a dreptul absurde. Şi asta pentru că la biblioteca din Curtea de Argeş n-au existat vreodată asemenea rarităţi, ci literatură proletcultisto-ceauşistă şi din cea care a urmat după 1990. "Cărţi de patrimoniu sunt cele apărute înainte de 1850, iar noi n-am avut aşa ceva în inventar, cel puţin din câte ştiu eu" - declara recent Marian Ghiţă. Chestionat cum de-a descoperit abia în august 2015 că spaţiul de care dispunea instituţia nu era potrivit pentru a adăposti cele vreo 64.000 cărţi pe care le administrează, din care 10 până la 20% sunt candidate serioase la casare, a subliniat că ştia acest lucru de când s-a mutat la Casa Căsătoriilor, prin noiembrie 2008, dar că nu era alternativă, după ce eliberase casa retrocedată în care funcţionase lângă Biserica Sf. Nicolae. "Am semnalat verbal conducerii primăriei această situaţie în repetate rânduri, dar ştiind că nu exista soluţie de spaţiu corespunzător, n-am făcut vreo cerere scrisă până luna trecută, când apăruse varianta cu fostul sediu al Parchetului".
Declaraţia directorului Ghiţă pare menită să ducă proştii de nas, dacă nu este o recunoaştere indirectă a lentorii sale în gândire şi acţiune, căci spaţiul exista cu luni de zile înainte, era liber, dar n-a stârnit decât interesul PSD-ului. Care, după şicanele de rigoare, inclusiv în legislativ, obţinuse dreptul de a-l închiria. Şi-atunci a apărut altă belea pentru partid: "băieţii" au făcut şoriciul gros şi n-au vrut să cotizeze pentru repararea şi deratizarea acestuia.
"Pauzele lungi şi dese - cheia marilor succese..."
Abia atunci, în 25 august reuşea şi Marian Ghiţă să depună cererea de alocare a spaţiului de la fostul Parchet pentru Biblioteca Municipală. Minunea lui Dumnezeu: şedinţa de Consiliu Local, care tradiţional se desfăşoară în ultima zi de marţi a lunii, în august a fost amânată cu aproape o săptămână, până în data de 31! Şi asta pentru că lordul Ghiţă abia miercuri, în 25, reuşea să înregistreze cererea pentru spaţiul care-i lipsea - chipurile! - din 2008. Este de înţeles că primarul Diaconu a năduşit şi dumnealui din greu ca să conceapă proiectul de hotărâre cu pricina, şi nu neapărat că ar fi la fel de lent în acţiune când este vorba despre o afacere ca atunci când vorbeşte la modul la care l-a inspirat - se pare - şi pe Iohannis, ci pentru a-i da timp amicului Costică Panţurescu şi colegilor ca să strângă voturile necesare adoptării unei hotărâri menită să împace şi capra PSD-ului şi varza lui Ghiţă. Zvonurile potrivit cărora Secţia pentru adulţi a bibliotecii, plasată lângă Posada, ar fi sufocată de cărţile dispuse după o regie deşteaptă, astfel încât să demonstreze că dau pe dinafară din spaţiul prea mic, n-au putut fi verificate, căci a fost titulara postului în concediu şi lacătul de la uşă nu permitea accesul. Dar dacă se confirmă, e ceva putred acolo, pentru că înainte de apariţia ideii schimbului de sedii, se circula în interior mai lejer decât pe bulevardul nostru, strangulat de parcările aiurea.
Fără a da credit neapărat celor care susţin că rocada sediilor ar fi fost preţul plătit de Marian Ghiţă pentru postul de manager, câştigat abia la a patra strigare, apar cam multe coincidenţe ciudate pentru a crede ceea ce se spune oficial. Datoria celor implicaţi este să facă lumină în acest caz, punând cărţile pe faţă, dacă vor să nu-şi mănânce definitiv bruma de încredere pe care o mai au oamenii în ei. Nu de alta, dar dacă se întâlneşte hoţul cu prostul, fiecare vrea să ştie în ce tabără se află, nu credeţi?... Şi asta cu atât mai mult cu cât filozoful-poet care conduce biblioteca n-a părut prea afectat de faptul că solicitarea sa întârziată pentru un spaţiu corespunzător alocat instituţiei se amână, din nou, sine die.
