Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor - FNPA: Învierea - sărbătoare a vieţii sau a morţii?
România a făcut paşi mari spre o abordare etică a animalelor. Din ce în ce mai mulţi oameni devin vegetarieni din motive etice, iar şi mai mulţi condamnă genocidul asupra mieilor, ce caracterizează România în perioada sărbătorilor pascale. Însă cea de la care ne aşteptăm să ia prima poziţie pentru a stopa acest masacru, Biserica, aprobă prin tăcere.
Învierea trebuie şi este firesc să fie celebrată în primul rând, prin compasiune. Sacrificarea mielului nu are legătură cu creştinismul, ci cu o tradiţie barbară. Biserica însă pare că a rămas cantonată în practici primitive de peste 2.000 de ani, pentru că, prin tăcerea ei, perpetuează încălcarea poruncii universale: „Nu ucide”!
Paştele şi Crăciunul - Învierea şi Naşterea, cele mai curate, mai luminoase zile creştine, ce vorbesc despre Viaţă, sunt sărbătorite prin moarte. Mielul, simbolul purităţii, copilul smuls de lângă mama lui, legat, ucis, mâncat, ca să „sărbătorim” însăşi viaţa, Învierea Domnului! Prin tăcere, Biserica se contrazice, pentru că nu vorbeşte despre stingerea acestei tradiţii păgâne şi barbare care nu are nicio legătură cu Învierea, cu divinitatea, cu iubirea! Şi astfel, Biserica oficială apobă, an de an, prin tăcere, distrugerea celui mai complex sentiment uman: compasiunea.
Creştinismul practicat şi propovăduit a ucis creştinismul, precum scrie şi scriitorul Dr. Emil Petru Raţiu, în articolul său, „Învierea - sărbătoare a vieţii sau a morţii?!” prin care, îl îndeamnă pe Patriarhul României să înceapă singura revoluţie adevărată, interioară, a omenirii, de la porunca „Nu ucide!” şi îl îndeamnă să viziteze un abator „pentru a simţi suflul de teroare şi indescriptibilă groază al creaturilor martirizate acolo, conştiente în faţa morţii întocmai ca noi, şi cu acelaşi drept la viaţă ca şi noi, după toate legile creştinismului, ale moralei şi ale eticii”.
Dar biserica încă tace.
Sărbători frumoase, pline de viaţă!
Carmen ARSENE, preşedinte FNPA
