Precizări referitoare la răspunderea disciplinară
Conform art. 247 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară care-i dă dreptul de a aplica sancţiuni celor care săvârşesc abateri disciplinare. Din definiţia abaterii disciplinare reiese că aceasta este o faptă care are legătură cu munca şi presupune vinovăţia salariatului. Prin fapta care reprezintă abatere disciplinară se încalcă normele legale ale regulamentului intern, contractului colectiv de muncă şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. Sancţiunea disciplinară este mijlocul de constrângere prevăzut de lege şi are legătură cu executarea contractului individual de muncă, fără a afecta celelalte drepturi personale şi patrimoniale ale salariaţilor. Angajatorul nu poate aplica alte sancţiuni disciplinare în afara celor stabilite de lege şi nu poate înscrie în regulamentul intern alte asemenea sancţiuni.
Tot Codul muncii prevede că sunt interzise amenzile disciplinare, iar pentru aceeaşi abatere disciplinară nu poate fi aplicată decât o singură sancţiune. Interdicţia sancţiunii constând în amendă disciplinară presupune atât imposibilitatea stabilirii unei astfel de sancţiuni în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă, dar şi imposibilitatea aplicării unei astfel de sancţiuni de către angajator. Sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată decât după efectuarea unei cercetări disciplinare, excepţie făcând avertismentul scris. Totuşi, sancţiunea disciplinară este legală în lipsa cercetării prealabile în situaţia în care salariatul refuză să dea curs convocării, ne-a informat inspectorul şef al ITM Argeş, Cristian Soare.
