"Curtea de Argeş este un oraş iremediabil pierdut!"
Arh. Traian Ionescu nu se poate împăca în ruptul capului cu această sentinţă pronunţată de către primarul Nicolae Diaconu, în cursul unei discuţii pe care au purtat-o. Şeful de proiect care a salvat centrul vechi al oraşului în care şi-a trăit copilăria şi adolescenţa, după experienţa de o viaţă în care a muncit pe marile şantiere din ţară, inclusiv la Casa Poporului, unde l-a cunoscut personal pe Ceauşescu, şi apoi în străinătate, unde a petrecut mai bine de două decenii în Franţa, nu se poate împăca în ruptul capului cu sentinţele definitive şi fără drept de apel. Şi asta cu atât mai mult cu cât a avut timp să înţeleagă cât de relative sunt toate cele în viaţa omului, pe când valorile cu adevărat istorice se pot pierde numai din cauza ce ţin de slăbiciunile celor ce se cred a fi în vârful trofic. După ce a văzut cu câtă grijă sunt gospodărite în Occident vestigiile istorice, nu poate accepta bătaia de joc cu care sunt tratate la noi. Revenit acasă înaintea sărbătoririi Crăciunului din decembrie 2013, a făcut câteva constatări dureroase...
"Calinic mi-a furat parcul copilăriei!"
Oricât de gravă ar părea acuzaţia unor spirite habotnice, arh. Traian Ionescu n-a formulat-o pentru a şoca. A sunat mai mult ca o constatare tristă a unei realităţi dureroase pentru un om cu suflet curat, de copil, care regretă că generaţiile de acum nu se mai pot bucura de ceea ce a beneficiat el în urmă cu o jumătate de secol şi mai bine... "N-am priceput de ce a trebuit să se dea Arhiepiscopiei acum 13 ani ruinele de la Sân Nicoară. Acolo, se ştie, a fost o biserică de rit catolic. N-aş vrea să fac supoziţii aiurea, dar nu-i pot ignora pe cei ce susţin că au existat nişte interese să nu se pună la punct acele vestigii şi să fie introduse în circuitul turistic. E trist, totuşi, că ruinele sunt puse sub lacăt de către unii care fac pe stăpânii acolo, pentru a ţine publicul departe de ele".
Nici starea în care se găseşte Parcul Fântâna lui Manole nu-l mulţumeşte pe arhitectul care este convins că ar fi trebuit transformat în parc tematic. Totul ar trebui regândit acolo, căci i se poate creşte atractivitatea fără cheltuieli insuportabile.
"Clădirea Boncea e în afara normelor europene"
Imobilul ridicat la Piaţa Centrală de către cunoscutul om de afaceri local ridică - în concepţia acestui arhitect cu practică europeană - destule probleme în ceea ce priveşte modul în care s-au obţinut aprobările pentru construcţie. "N-am priceput cum s-a obţinut acolo autorizaţia de demolare a unei clădiri de patrimoniu. În Franţa nu s-ar fi întâmplat aşa ceva, şi chiar admiţând prin absurd asemenea absurditate, s-ar fi intervenit operativ şi vinovaţii ar fi fost obligaţi să reconstruiască totul din temelii, cărămidă cu cărămidă, în forma iniţială! Să mai spun că nu se putea elibera autorizaţia de construire fără dovada că dispunea de 50 locuri de parcare?... Din câte am aflat, proiectul iniţial pentru etajul II s-a schimbat pe parcursul lucrărilor de construcţie. Motivele pot fi bănuite, dar e greu de apreciat cât de legal s-a procedat. Oricum, în noile condiţii, mergând pe normele europene - la care trebuie să ne aliniem şi noi obligatoriu - pompierii n-ar avea cum da aviz de funcţionare în lipsa a trei scări şi patru ieşiri de evacuare în caz de incendiu. Asta în mod normal, dar ce mai e normal la noi?... Eu cred că noi, cei care nu ne-am pierdut luciditatea, nu mai trebuie să acceptăm la modul fatalist situaţiile de ilegalitate, ci să sprijinim respectarea legilor în litera şi spiritul lor" - a concluzionat Traian Ionescu.
Comisia Curţii Domneşti a Argeşului
Imediat după revenirea acasă, arh. Traian Ionescu a bătut cu piciorul străzile oraşului său. Pasul următor a fost să discute serios cu primarul Nicolae Diaconu, pentru a se găsi soluţii de salvare a ceea ce se mai putea salva din brandul promovat pe bani europeni "Curtea Domnească a Argeşului - capitala turismului românesc". Pentru oamenii care trăiesc paralel cu realitatea, acesta poate părea cel mult o glumă sadică, într-o localitate aflată în pragul dezastrului în ceea ce priveşte haosul din construcţii constatat şi de nespecialişti. Dar ignorat de autorităţi din motive mai uşor de bănuit decât de dovedit. "Ţigăneala construcţiilor de pe gârlă nu numai că răneşte retina, fiind de prost gust, dar a condus şi la inundaţiile din vara anului 2005. Trebuie să recunoaştem deschis că noi n-avem la ora actuală intrări adevărate în oraş. La cea dinspre Piteşti, ca să dau un exemplu, avem un hotel de o urâţenie incredibilă, un adevărat coşmar pentru un arhitect care are respect pentru meseria lui".
Arhitectul Ionescu a venit cu un plan de măsuri care ar putea fi implementat uşor şi fără nu ştiu ce cheltuieli din partea administraţiei municipale. Şi asta pentru că se bazează pe voluntariatul care şi-a dovedit valabilitatea în ţările civilizate din Uniunea Europeană şi de dincolo de Ocean. "În capitala Franţei, de pildă, există un ONG intitulat Comisia vechiului Paris, care are grijă de păstrarea arhitecturii originale în cartierele vechi şi de conservarea unei linii elegante, în spiritul tradiţiei şi obligatoriu al respectării normelor europene la construcţiile noi. Acolo, zece oameni de diverse profesii - arhitecţi, istorici, oameni de litere, specialişti în legislaţie, oameni de artă, economişti ş.a.m.d. - sunt consultaţi în legătură cu toate proiectele de construcţii depuse. Peste avizul lor, consultativ, e drept, se trece foarte rar. Parisul şi-a păstrat de secole fascinaţia şi pentru că a avut mereu grijă de modul cum arată, conservând tot ceea ce merita păstrat. În plus, în Franţa s-a înţeles de multă vreme faptul că arhitectul este omul care are grijă ca în construcţii, banii să fie investiţi cu maximă eficacitate. De ce n-am face-o şi noi la Curtea de Argeş?... Am lansat această provocare primarului şi altor oameni din conducerea administraţiei municipale, m-am oferit să le acord consultaţie gratuită eu cu soţia, ne-am lăsat adresa şi numerele de telefon, dar degeaba! Avem destui prieteni profesionişti în domeniile lor, gata să intre într-o Comisie a Curţii Domneşti a Argeşului sau cum vor dori cei de la primărie s-o numească. În multe oraşe din Franţa se organizează Ziua vecinului, în cadrul căreia cetăţenii se adună şi discută deschis problemele comunităţii, propunând soluţii practice, din care cele considerate judicioase sunt aplicate de către autorităţile administrative. Numai că la noi autorităţile s-au izolat în turnul lor de fildeş, fără a realiza pericolul rupturii de cetăţenii pe care ar trebui să-i menţină implicaţi activ în rezolvarea problemelor cu care se confruntă toţi, la urma urmei..."
"Pământul nostru miroase a suferinţă"
Asta este una dintre constatările omului umblat prin lume, care are destui termeni la care să se raporteze. Fiind un tip activ, n-a stat cu mâinile în sân şi pe o colaborare cu unităţi şcolare, inclusiv cu C.N.V.V., a identificat copii înzestraţi cu talent pentru artă şi arhitectură. Rezultatele obţinute cu clasa experimentală reprezintă oxigenul necesar pentru a continua. "Cei care au răspuns iniţiativei mele au fost - în general - copii din familii sărace sau aflaţi în dificultate după ce părinţii lor au plecat la muncă în străinătate. Am descoperit printre ei unii foarte dotaţi, care ar fi păcat să nu meargă mai departe. Şi nu mă refer la cei care m-au întrebat de la bun început cât anume poate câştiga un arhitect, pentru că atunci când le-am spus că această meserie presupune muncă şi sacrificii, au renunţat. Eu, care nu am copii, poate şi din cauza pasiunii cu care mi-am făcut meseria cu soţia, îi iubesc pe tinerii talentaţi şi vreau să le netezesc calea spre o meserie care chiar este o brăţară de aur. Poate că sunt un visător, dar dacă am avea determinarea necesară pentru a ne schimba mentalitatea şi de a ne folosi capacitatea creatoare în direcţiile cele bune, acest pământ al ţării n-ar mai mirosi a suferinţă seculară, iar oamenii săi ar putea avea dreptul de a privi viitorul cu încredere".
Ultima oră
Arh. Traian Ionescu a acceptat propunerea ziarului nostru de a analiza ca specialist mai multe clădiri de patrimoniu din oraş şi nu numai şi de a evidenţia ceea ce s-a făcut bine sau mai puţin bine. Totodată, va propune şi soluţii de remediere a eventualelor greşeli, în cadrul unei rubrici noi, care va fi lansată în perioada următoare. Scopul demersului este acela de a provoca oamenii comunităţii la interacţiune şi, în final, la solidarizarea în jurul unor obiective realizabile, astfel încât fiecare să fim mândri că trăim într-un oraş cu adevărat regal, nu într-o necropolă a visurilor spulberate.
