CULA RETEVOEŞTI

n peisajul pitoresc al Argeşului, salba de străvechi aşezări de pe valea Râului Doamnei ilustrează evident îngemănarea dintre tradiţie şi contemporaneitate, având ca element comun determinant valori estetice remarcabile. Tradiţionalele case de lemn înălţate pe pivniţe, cu parapet masiv de zid şi intrarea dispusă pe o latură, au, în cochetele vile etajate, replici contemporane de excepţie, relevând acelaşi deosebit har artistic al constructorilor locali.

            În acest cadru arhitectural excepţional, Cula Drugănescu din Retevoeşti constituie o prezenţă inedită, un ecou al unei perioade de nesiguranţă succedate mişcării din 1821 conduse de Tudor Vladimirescu, când se intensifică atacurile de pradă ale unor bande organizate, clădirea reprezentând şi o expresie elocventă a artei constructive zonale. Destinată apărării unei familii boiereşti sau unui grup familial, de atacurile unor bande de tâlhari, cula reprezintă, prin structura sa arhitecturală, o construcţie fortificată specifică spaţiului balcanic, cu înălţime suficient de mare pentru a nu-i putea fi uşor escaladate zidurile, cu o uşă de acces dispusă frontal, realizată din blaturi masive de lemn consolidate cu benzi metalice fixate prin piroane din fier forjat şi blocată în interior cu  drugi de lemn sau metalici.            

Ea reflectă, de asemenea, gustul rafinat al comanditarilor − renumita familie boierească a Drugăneştilor, care îşi edificaseră, în secolul al XVIII-lea,  în satul de origine, Drugăneşti, din vecinătatea Bucureştilor, o impunătoare clădire concepută în stilul palatelor de la Potlogi şi Mogoşoaia.

            Acest impunător edificiu situat în centrul satului Retevoeşti, la circa 38 km de municipiul Piteşti, prezintă elemente de particularizare în raport cu celelalte cule din ţară. O pisanie originară cu text excizat în piatră a fost fixată deasupra intrării. Textul redactat în limba română şi dăltuit cu caractere chirilice menţionează comanditarul şi anul edificării: „Această culă s-au făcut de căminar Gheorghe Drugănescul, leat 1822”. Pictura exterioară reprezintă, de asemenea, un alt element specific Culei Retevoeşti. Din pictură, s-a conservat parţial  o frescă în motive ornamentale viu colorate, sub cornişă, extinsă sub raportul suprafeţei, la colţurile clădirii. O scenă de vânătoare concepută în relief, pe latura vestică, interesează, mai ales, prin nota sa de umor: personajul dominant al scenei − un drac în postură de vânător ocheşte cu puşca o căprioară…

Constructorul principal al culei Drugănescu a fost − conform unor menţiuni documentare − Gheorghe Ghinea, descendent dintr-o renumită echipă de zidari originari din Vâlsăneşti-Argeş, care înălţase biserica satului Retevoeşti.

Sistemul constructiv constă din zidărie de bolovani şi cărămizi tencuite, exceptând bolta beciului realizată numai din cărămidă; planşeele sunt construite din lemn, iar învelitoarea din şindrilă de brad. De plan pătrat, Cula Retevoeşti se înalţă pe trei niveluri. Primul nivel este format dintr-un beci în demisol separat, cu boltă semicilindrică, pe latura sudică − un antreu încadrat de două camere, cu scară de acces la etajul întâi, intrarea în marele hol segmentat de o arcadă în plin cintru efectuându-se printr-o arcadă în acoladă amplasată la capătul scării. Pe latura vestică a etajului I, sunt dispuse două încăperi, iar, pe partea opusă a holului, o scară asigură accesul la ultimul nivel al culei format dintr-un palier şi trei camere cu ferestre înguste, construite sub formă de metereze. În exterior, zona delimitativă dintre etaje a fost marcată printr-un tor cu trei profile rotunde, care subliniază retragerea din plan a etajului superior cu aproximativ 15 cm.

Iniţial, proprietate a familiei Drugănescu, Cula Retevoeşti a aparţinut, în perioada anilor 1862-1884, lui Nicolae Laptev; fiul acestuia, Eugeniu Laptev, a licitat-o, în anul 1884, bancherului Jianu, care a oferit-o ca zestre fiicei sale, Ecaterina, căsătorită cu colonelul Alexandru Caracaleţeanu. În anul 1949, Cula Retevoeşti va fi naţionalizată de către autorităţile comuniste.

Deşi a fost restaurată în anii 1965-1966, prin preocuparea Comitetului pentru cultură şi educaţie socialistă Argeş, spaţiul culei fiind destinat, în anul 1970, organizării unei expoziţii permanente de istorie şi etnografie locală, de către învăţătorul Vasile Popescu, construcţia s-a deteriorat considerabil din cauza seismelor anilor 1977 şi 1986, consolidarea edificiului devenind de o stringentă actualitate. O primă consecinţă a degradării accentuate a construcţiei a constituit-o evacuarea pieselor expuse în interesantul «Muzeu sătesc de istorie şi etnografie Retevoeşti», în anul 1988, obiectivul devenind inaccesibil vizitatorilor, pentru a nu se periclita siguranţa acestora în culă.

Singura culă din ţară la care se păstrează pisania originară, Cula căminarului Gheorghe Drugănescu, ispravnic al judeţului Muscel, se află  într-o stare de conservare deplorabilă. Racordat spiritual la zestrea culturală a trecutului neamului românesc, un avizat şi pasionat turist, care a fotografiat starea de degradare a monumentului istoric, consemna recent, vizitând-o: „Cula are acoperișul distrus aproape complet, iar două plafoane sunt gata să cadă. Se poate urca la ultimul nivel, însă cu mari emoții, o grindă masivă ce susține ultimul nivel fiind putredă şi ruptă.”.  Un proiect de consolidare a culei a fost realizat încă din anul 2006, dar tergiversarea începerii operaţiunilor prevăzute în proiect se motivează de către autorităţi prin imposibilitatea asigurării fondurilor necesare.

Distrugerea acestei excepţionale mărturii arhitecturale de istorie reprezintă un act condamnabil pentru un popor care îşi respectă trecutul. De aceea, efectuarea unor operaţiuni extrem de urgente vizând consolidarea şi restaurarea Culei Drugănescu din Retevoeşti spre a putea fi salvată şi reintrodusă în circuitul turistic naţional reprezintă o reală îndatorire de conştiinţă patriotică.

fShare

Tweet