Pledoarie pentru saună (II)
Să revenim în saună! (De regulă, se intră de 3 – 6 ori, după dorinţă. Spuneam data trecută, în saună nu există timp, se stă cât îţi place – dar producătorii moderni pun o clepsidră pe perete, dacă Arto va veni vreodată să-mi valideze sauna, aşa cum a promis, va trebui să scot clepsidra...) Am rămas dator cu istorioara, o povestesc acum, să nu mă iau iar cu vorba şi s-o uit.
Se spune că a fost odată un om, undeva, într-un sat finlandez, căruia îi plăcea tare mult sauna şi niciodată nu era mulţumit de cât de fierbinte era, tot voia să o mai încălzească, prietenii lui îl lăsau singur în saună, pentru că el arunca mereu şi mereu apă pe pietre. Azi aşa, mâine aşa, a auzit şi dracul, stăpânul peste focul iadului, care, curios, l-a luat la el pe ţăran, l-a aruncat într-un cazan cu apă clocotită şi a mai pus lemne pe foc. „Ce bine, ce plăcut!”, se bucura omul, iar dracul adăuga şi mai multe lemne. Omul se desfăta şi mai tare, dracul a chemat ajutoare, focul a crescut, dar degeaba, împătimitul nostru de saună mormăia de plăcere şi se lovea cu vihta, măturica din ramuri de stejar folosită în saună, pentru masajul pielii. Tot aşa, o după-amiază întreagă. Văzând dracul că, parcă făcându-i în ciudă, cu cât era focul mai mare, cu atât pământeanul se bucura mai tare, s-a mâniat şi la dus înapoi acasă. „Să nu te mai prind pe aici!”, i-a zis el la despărţire.
Morala: copii, dacă vreţi să nu vă ia dracul în iad, să vă placă sauna fierbinte!...
N-am ştiu povestea atunci când am revenit din Finlanda, dar o saună tot mi-am făcut pe Dealul Olarilor... De mare preţ e la vreme de iarnă. Mă grăbesc să menţionez că, spre deosebire de Finlanda, aici, chiar dacă ţinem seama de toate proverbele nordice, intrăm în costum de baie. Spun asta şi pentru că mi s-a întâmplat de mai multe ori să invit pe cineva la saună şi să fiu privit cu oarece suspiciune, probabil că cel invitat nu ştia ce şi cum, cu siguranţă nici proverbul cu biserica, avea cu totul altceva în minte... Eu, bună-credinţă ca pe paralela de 60 de grade, unde întâlnirile de afaceri, conferinţele, aniversările se încheie cu o saună (bărbaţii separat de femei, doar în familie se intră de-a valma, ba chiar şi generaţii amestecate, într-adevăr, mult departe de ce poate accepta cultura noastră tradiţională – şi, sunt convins, şi biserica protestantă finlandeză...).
La fel, mi s-a întâmplat ca oameni în toată firea să tremure la început de frică pe banca de jos a saunei, dar, după ce au văzut că proverbele chiar se adeveresc, să devină fani definitivi. Nu ştiu dacă le va fi tuturor de folos în relaţia cu dracul-iadul, dar sper să-i ajute – chiar dacă nu mă lasă să număr la fel de mult ca Arto atunci când arunc apă pe pietre: cu antrenament finlandez, îmi vine uneori şi mie să zic yksi, kaksi, kolme...
Pentru că de vreo zece ani încoace mi-am făcut mulţi prieteni printre medici (îmi dau aere când zic „prieteni” – eu pacient, ei cardiologi, ba chiar şi chirurgi...), i-am întrebat, cu teamă, mărturisesc, dacă am voie să intru în saună. Ar fi trebuit să ştiu răspunsul: nordicii mă asigură că în saună trebuie să-mi petrec tot timpul, sudicii ridică din umeri, la ei e saună vara şi pe stradă, nu e nicio diferenţă, românii suflă în iaurt, ar sufla şi în îngheţată, îmi spun să evit, să nu fac excese, sfaturile cele mai plăcute sufletului meu le-am primit de la cei de la mijloc de meridian (olandezi), anume să intru în saună cât vreau, dar să nu sar în zăpadă sau în lac, precum finlandezii. Restricţii care nu mă restricţionează deloc, pentru că lac nu am, iar în loc să sar în zăpadă, mai bine îmi ridic un pic tensiunea, folosind tratamentul lipovenesc, amintit data trecută...
