Sărbătoare la Domneşti
Un soare generos, de început de primăvară a luminat în ziua de Buna Vestire meleagurile domnişane. La răscrucea de drumuri istorice de pe malurile Râului Doamnei a fost aglomeraţia obişnuită la zi de mare sărbătoare creştină.
Târgul de Blagoveştenie
În piaţa largă, comercianţii îşi etalaseră mărfurile cu care încercau să-şi tenteze cumpărătorii. Gama lor era atotcuprinzătoare, susţinând din plin afirmaţia unuia dintre vânzătorii cu imaginaţie, care se lăuda că acolo puteai găsi şi lapte de cuc. Imaginea de bazar oriental era accentuată nu atât de hărmălaie sau de muzică, dar mai ales de tocmelile la preţ, adevărate dueluri ale inteligenţei, din care fiecare voia să iasă în câştig cel puţin la capitolul impresie. Pentru că, din păcate, banii nu prea prisosesc în buzunarele cuiva. Peste tot sodomul de lume plutea însă fumul albăstrui, parfumat de la grătarele pe care se rumeneau frigăruile, ca nişte ofrande de credinţe precreştine. Vedetele zilei, potrivit tradiţiei şi dezlegării date de BOR pentru această zi din postul Paştelui, au fost peştii, dar n-au rămas de căruţă nici mititeii, nici frigănelele de pasăre sau de... mamifere. Vestita pastramă de miel sau de batal, cu care se mândresc crescătorii de animale de pe toate văile râurilor noastre de munte, nu s-a lăsat nici ea mai prejos. Dovadă au stat gurmanzii, care şi-au luat dezlegare de la post la cam toate cele pentru o astfel de zi, nu numai la peşte, şi care au comandat ce le-au poftit sufletele, siguri fiind că nu vor fi refuzaţi. Pentru cei mai subţiri la buzunare s-au găsit soluţii de genul produselor de simigerie, cu care se mai putea înşela foamea. Berea rece, vinul sau "esenţa de zeamă de prune" a dezvăluit la mulţi consumatori talente de mari oratori. Peste toate, era clar că oamenii voiau să se bucure de ziua de sărbătoare şi glumele sau vorbele de duh, unele chiar ceva mai piperate, au demonstrat încă o dată că domnişanii şi oaspeţii lor, veniţi de pe cele patru râuri din zona de nord a judeţului, sunt oameni de spirit, cu simţul umorului bine conservat şi nealterat. Muzică şi muzichie, Luna Parc, tiribombe şi alte distracţii pentru copii au întregit peisajul de bâlci.
Hram la biserică
Prin centrul comunei, în apropierea orelor prânzului, cu greu se putea găsi vreun loc de parcare. Cea mai aglomerată zonă era cea a Casei de Cultură, în vecinătatea căreia este biserica având hramul Bunei Vestiri. Construcţia sfântului lăcaş de rugăciune creştin ortodox a început la 1863, în vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pe vremea mitropolitului Nifon. Potrivit pisaniei de la intrare, preotul Sin P. Pavel a insistat în numele comunităţii, pentru obţinerea unui sprijin de la stat, ca să se zidească biserică din zid. Domnişanii au contribuit din plin la realizarea construcţiei, care a fost sfinţită în 1872, în zilele PS Arhiereu locotenent de Episcop al Eparhiei Argeşului, Nifon Scriban. La slujba de hram oficiată de un sobor de preoţi au asistat credincioşii din parohie în frunte cu primarul Nicolae Smădu, alături de care a stat fiul satului, preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, Florin Tecău şi primarul de la Pietroşani, Eugeniu Pătru. La un moment dat a ajuns şi Ion Mînzînă, şeful CA de la Spitalul de Pneumoftiziologie "Sf. Andrei", de la Valea Iaşului.
Cerşetori şi cântece de lume
Deşi la Domneşti poţi da cu puşca după rromi în zilele obişnuite, aceştia n-au lipsit din preajma bisericii. Ajunseseră acolo din comunităţile învecinate, unde sunt sate întregi populate de această etnie. Agenţi de presiune la milostenie au fost puradeii, care făceau preţul din prima la modul "Dă-mi şi mie 5.000, dă-mi şi mie 10.000, trăi-te-ar Dumnezeu, ca să-mi iau o pâine că mor de foame..." Sub privirile aprige ale mămicuţelor lor erau de o insistenţă de-a dreptul agasantă. Şmecheria le-a devenit evidentă după ce nişte puşti ceva mai coloraţi au dat o fugă la un magazin de peste drum şi s-au întors cu nişte doze de bere. Încercând să le desfacă după ce le agitaseră, au pierdut o bună parte din conţinut, care li s-a scurs pe piept, pe pantaloni sau în încălţări. După câteva înjurături apăsate, în poarta bisericii, au dat-o pe glume, râzând unul de altul, fiecare încercând să demonstreze că alţii erau mai fraieri.
În acest timp, probabil plictisiţi de lungimea slujbei care se auzea graţie instalaţiei de sonorizare, câţiva muşterii de la un local din zonă l-au încurajat pe un instrumentist să întindă acordeonul şi să facă să răsune cunoscuta melodie "La birtuţu' din pădure", acompaniată de chiotele chefliilor, care făceau o concurenţă mai puţin potrivită cântărilor bisericeşti, în cel mai bun spirit democratic.
La finalul slujbei s-au oferit ofrandele pregătite de parohie, potrivit obiceiurilor moştenite din bătrâni. Fiecare s-a îndreptat apoi spre locurile unde aveau să petreacă acea zi de adevărată primăvară însorită, în care cei mai mulţi vedeau semnele schimbărilor în bine...
