Apel disperat din partea a doi bătrâni care trăiesc în mizerie: AJUTAŢI-NE!
Departe de ochii argeşenilor, în clădirea fostei gări a oraşului, locuiesc doi bătrâni, care-şi târăsc silnic zilele de azi pe mâine şi supravieţuiesc din mila oamenilor cu suflet mare. Ileana Toma, în vârstă de 48 de ani, are grave probleme de sănătate şi din luna octombrie nu se mai poate ridica din pat. Soţul, Mihai Toma, are 72 de ani şi în grija lui a rămas îngrijirea cămăruţei în care locuiesc.
Povestea lor tristă începe din vara anului trecut. Atunci, casa în care locuiau la Braşov s-a dărâmat şi au venit la Curtea de Argeş, oraşul natal al femeii. Timp de câteva luni de zile au dormit pe băncile din municipiu şi s-au întreţinut cu puţinii bani pe care îi câştigau cu un cântar. Însă, odată cu venirea anotimpului rece, ploile şi frigul i-au făcut să caute cu disperare un acoperiş deasupra capului. Au fost îndrumaţi către clădirea fostei gări mici, acolo au primit un pat şi o sobă ca să se încălzească.
Au nevoie urgentă de medicamente!
Cu ajutorul "îngerului lor păzitor", cum o numesc cei doi pe femeia care le poartă de grijă, familia Toma a avut în zilele cu ger o încăpere în care să se adăpostească de gerul cumplit. De atunci, cât e ziua de lungă, bătrânul taie cu un fierăstrău cele câteva lemne pe care le-a primit şi le aduce în casă, ca nu cumva soţia lui să mai sufere şi de frig. La prima vedere, se pare însă că pentru ea este puţin cam târziu, doarece în nopţile dormite în aer liber, prin ploaie, Ileana Toma a răcit destul de rău şi i s-au agravat problemele de sănătate. Arterita i-a afectat picioarele, iar banii de pastile sunt un lux pe care nu şi-l pot permite. "Din octombrie trecut nu mă mai pot ridica din pat, am răcit, mă dor rinichii, burta, ficatul, capul, picioarele... Simt numai durere în tot corpul..."- povesteşte Ileana Toma cu ochii în lacrimi. "La spital nu mă pot duce, căci nu am medic de familie şi asigurare medicală, dar şi dacă aş avea, nu am cu ce să mă încalţ şi să mă îmbrac, ca să pot să mă deplasez. Averea mea sunt hainele de pe mine şi o pereche de papuci. Dacă nu eram ajutaţi să primim minunea asta de sobă, nu cred că supravieţuiam frigului din iarna asta!..."
Ileana s-a întors acasă!
Dacă pentru restul argeşenilor sărbătorile au venit cu bucurii şi mese copiase alături de cei dragi, pentru familia Toma au fost doar alte zile în care au luptat din greu pentru supravieţuire. Când au luat decizia să se întoarcă la Curtea de Argeş, femeia a crezut că va găsi sprijin la vreuna dintre rude. Dezamăgirea a fost enormă, când s-a convins că nici măcar sora şi nepoata ei nu o mai băgau în seamă. Cu ochii în lacrimi de durere şi supărare povesteşte că, pe vremuri, a locuit pe strada Industriilor, la numărul 24, dar comuniştii i-au luat casa. "Am primit o locuinţă undeva pe lângă fostul notariat, încă cum eram mulţi copii, ne-au mutat lângă Vinalcool, dar vila a fost retrocedată lui Bulacu. De atunci ne-am împrăştiat în toate colţurile lumii şi la Curtea de Argeş au mai rămas doar o soră şi nepoata, care nici nu vor să mai audă de mine. Casa de la Braşov s-a dărâmat pe noi, nu mai puteam să rămânem acolo. Am căutat o locuinţă cu chirie, la 100 de lei pe lună, să trăim şi noi decent, că nu suntem hoţi şi nu vrem să rămânem boschetari la bătrâneţe. Nu m-am mai putut spăla de trei luni, simt că mă mănâncă tot copul..., s-a plâns biata femeie jenată de neputinţa care a silit-o să trăiască în asemenea mizerie.
"Vă rugăm: ajutaţi-ne!"
Aşa sună strigătul de ajutor al celor doi creştini năpăstuiţi de soartă, dar nimeni nu-i poate auzi din cămăruţa lor de la gară, din zona Făgăraş. Se bucură doar dacă le trece pragul casei cineva şi, biruindu-şi greu ruşinea, spun că au nevoie de ajutorul oamenilor, acum când simt că boala şi bătrâneţea îi răpune. "Am o pensie de 400 lei lunar şi banii ne ajung doar de mâncare. Medicamente nu avem cu ce să cumpărăm", a mărturisit Mihai Toma. "Am căutat un loc decent să locuim, mâncam mai puţin şi plăteam chiria, dar oamenii se feresc de noi. Nu suntem boschetari şi nu vrem să fim, soţia mea este bolnavă şi are nevoie de un loc decent în care să se îngrijească şi să se spele, că' ne e ruşine să ne ducem şi la Urgenţe ca să ne consulte un medic. Nu ne-am mai schimbat de haine din toamnă... Am 72 de ani, dar dacă m-ar chema cineva la muncă, m-aş duce bucuros, că' nu mai pot să mă uit la Ileana cum se chinuie zi şi noapte deoarece nu are medicamentele care să-i mai potolească suferinţele. Avem o bătrâneţe grea, nu doresc nimănui să treacă prin aşa ceva", a concluzionat Mihai Toma.
Argeşenii cu suflet mare, care vor să-i ajute, îi găsesc în clădirea fostei gări a oraşului, din zona Făgăraş. Au nevoie urgentă de haine, încălţăminte şi medicamente. Să nu uităm că tot ceea ce pentru un om normal este inutil sau bun de aruncat, pentru ei poate valora cât o avere. Iar o vorbă din bătrânii creştini spune că "dar din dar se face rai..."
