Deviză 2016 - Cu petiţia trecem BAC-ul!
Imediat după ce a avut loc proba la Limba şi literatura română, în mediul online au început să curgă materiale şi discuţii contradictorii despre subiectul al treilea de la profilul Uman, unde mai mulţi ar fi identificat o problemă legată de încadrarea în categoria de roman psihologic a unor opere studiate la clasă. Peste tot circulau tot soiul de aberaţii, cum că cerinţa ar fi fost ambiguă şi interpretabilă, dar şi că baremul ar fi fost greşit construit, pentru că - spuneau unii habarnişti puşi pe gâlceavă - acesta ar fi specificat faptul că doar "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" ar fi fost eligibil. Desigur că, la o simplă consultare a baremului, oricine ar fi putut descoperi că nici vorbă de aşa ceva! Concret, nu se specifică un text anume! Cerinţa cu pricina suna în felul următor: "Redactează un eseu de 600-900 de cuvinte în care să prezinţi particularităţi de construcţie a unui personaj dintr-un roman psihologic studiat". Formulare limpede şi la pachet cu o salbă de indicaţii şi direcţii de urmărit, în aşa fel încât să ghideze şi să ajute candidatul să formuleze un răspuns corect! Cu toate acestea, se pare că ar fi existat destui nepregătiţi - sau pur şi simplu turmentaţi de febra examenului - care au ales greşit textul.
Discuţiile au pornit de la faptul că "Patul lui Procust" - text abordat de o parte dintre candidaţi - nu ar fi apărut în barem (lucru fals!) şi au denaturat în fantezii diletantiste de genul "De ce <<Enigma Otiliei>> nu este roman psihologic?", apoi s-a tot speculat asupra faptului că mai multe opere au trăsături de roman psihologic (deci cum se face departajarea?), acuzaţii cu privire la încadrarea eronată a unor opere într-o anumită categorie de către unii dascăli, acuzaţii cu privire la intelectul celor de la Ministerul Educaţiei, lamentări în sus şi-n jos, doar doar cineva s-a sesiza şi s-o mai face o petiţie care să ceară punctarea oricărui text ales de candidaţi. Fiindcă, dacă tot am ajuns în acest punct, trebuie să spunem că deviza de anul acesta ar putea fi "Niciun examen fără petiţia lui!", dacă ne amintim de problema cu Evaluarea Naţională la Matematică. Ironic sau nu, chiar s-a formulat o petiţie şi pentru Bac-ul de la Română, însă pentru cei de la alte profile decât Uman. Este vorba de una prin care se cere "strămutarea" romanului "Moromeţii" în speţa interbelică (în condiţiile în care romanul a apărut postbelic), fiincă acţiunea se petrece între cele două războaie. În fine, cei care au lansat aceste elucubraţii sunt fie absolvenţi care se dau de ceasul morţii că au învăţat de şi-au tocit coatele şi "Uite ce le-au făcut ăştia la Bac!...", fie părinţi încrezători până în pânzele albe în potenţialul odraslelor, care susţin sus şi tare că "lor aşa le-a zis doamna că e romanul ăla" sau "aşa au citit în comentariul cutare că este", fie profesori care, mustraţi în conştiinţă de ştiu ei mai bine ce, le ţin isonul candidaţilor gâtuiţi de emoţii şi incapabili să mai distingă între romane.
Până la urmă, întrebarea este ce roman putea fi ales pentru analiză? Pentru a lămuri totuşi situaţia, am apelat şi de această dată la o persoană avizată care să ne spună exact cum stau lucrurile. Este vorba de profesorul Ileana Popescu (foto), din cadrul C.N.V.V., care face parte şi din Comisia de corectare a lucrărilor de Bac. Iată ce ne-a declarat aceasta: "Eu nu văd nicio ambiguitate în formularea subiectului. Mai mult decât atât, baremul nu le restricţionează în niciun fel - nici nu ar fi posibil, întrucât la clasă se utilizează manuale alternative de vreo 16 ani - alegerea operei literare. Aveau la îndemână câteva opţiuni: <<Adela>> de Garabet Ibraileanu, <<Ioana>> sau <<Jocurile Daniei>> de Anton Holban, <<Patul lui Procust>> sau <<Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război>>, de Camil Petrescu, chiar şi romanul lui Marin Preda, <<Cel mai iubit dintre pământeni>>. Cât priveşte încadrarea în categoria <<romanului psihologic>>, aceasta se face în raport cu nişte repere foarte clare, care li se repetă aproape obsesiv elevilor care vor să audă ce li se spune încă din clasa a X-a: lumea romanescă e o lume a interiorităţii, a subiectivităţii în cele mai multe cazuri, a sondării dimensiunii intime a personajului, dimensiune care e o reflectare particulară, unică a <<realităţii>> exterioare. Se utilizează analiza psihologică (nuanţată prin introspecţie), ca modalitate de structurare a materialului narativ şi de construcţie a personajului, relatarea se face în cele mai multe cazuri la persoana I şi vizează evenimente cu impact asupra psihologiei personajului care, în cele mai multe cazuri, îşi asumă şi rolul de personaj-narator. O operă literară poate avea trăsături diverse, însă încadrarea se face în raport cu cele predominante. Evident că există opere literare în care se apelează la analiza psihologică pentru a conferi veridicitate şi complexitate unui personaj, dar acestea NU sunt romane psihologice nici pe departe, ci naraţiuni cu elemente de analiză psihologică, ceea ce este cu totul altceva. A le considera romane psihologice echivalează cu a spune despre o parte de vorbire că este, în acelaşi context, substantiv şi prepoziţie, un lucru cu totul imposibil... Isteria e creată pentru a justifica o greşeală care ar trebui asumată, nu glorificată prin popularizare excesivă..."
Sperăm că prin această declaraţie s-a făcut puţină lumină asupra acestui caz şi cei care se gândesc să mai formuleze o petiţie să accepte faptul că greşelile lor sau ale celorlalţi nu se pot rezolva la nesfâşit prin a le încadra cu forţa la categoria de normalitate.
