Mănăstirea Turnu: O istorie de vrednicie și sfințenie pe Valea Oltului

Pe Valea Oltului, se află o mănăstire de călugări vrednici de toată isprava, cunoscută sub numele de Mănăstirea Turnu. Numele "Turnu" își are obârșia de la un turn masiv construit în secolul al II-lea de legiunile romane din castrul Arutela, situat în Poiana Bivolari, în apropierea mănăstirii. Inițial, schitul a fost numit "Schitul de după turn," apoi "Schitul Turnu," și începând din 1901, "Mănăstirea Turnu".

Mănăstirea Turnu se află la poalele Muntelui Cozia, pe malul stâng al Oltului, la doar doi kilometri de Mănăstirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Bătrân. Este situată la 600 de metri de calea ferată. În aceste locuri, în stâncă, sihaștrii își găseau adăpost. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, printre acești sihaștri retrași de la Mănăstirea Cozia s-au remarcat Sfinții Cuvioși Daniil și Misail. Cuviosul Misail a ridicat aici o bisericuță din lemn cu hramul Intrarea în Biserica a Maicii Domnului, marcând astfel nașterea Schitului Turnu. Chiliile săpate în stâncă ale celor doi cuvioși pot fi vizitate și astăzi.

În anul 1676, mitropolitul Țării Românești, fost episcop de Râmnic și fost egumen al Coziei, Varlaam, a ctitorit o biserică de piatră și cărămidă pe ruinele fostei bisericuțe, punând la temelie moaștele celor doi cuvioși.

Istoric

• 1894-1911: Gherasim Timus reface biserica.

• 1932: Biserica este mistuită de un incendiu. Rămân în picioare chiliile din vale și casa Episcopului Gherasim Timus.

• 1891-1896: Se construiește calea ferată Râmnicu Vâlcea - Râul Vadului și o stație CFR, care ușurează accesul la mănăstire.

• 1897-1901: Episcopul Gherasim Timus al Argeșului construiește o biserică nouă cu hramul Schimbarea la Față, trapeza și camere de oaspeți, după planurile arhitectului polonez Anton Grigorievici Lapinscki.

• 28 octombrie 1901: Noile edificii sunt sfințite, iar Turnu devine mănăstire.

• 6-7 februarie 1932: Mănăstirea cade pradă unui incendiu devastator.

• 1933: Episcopul Nichita Duma reface biserica, două case și clopotnița. Pictura realizată de Belizarie se termină în 1935-1936, stareț fiind Calist Barbu.

• 1959: În urma Decretului 410, mănăstirea se desființează și este transformată în Casă de odihnă pentru personalul Episcopiei Râmnicului și Argeșului.

• 1975: Ieromonahul Teoctist Dobrin este numit superior al așezământului, iar Turnu devine schit al Coziei.

• 1982: Devine din nou mănăstire.

• 1990: Părintele Teoctist este urmat de monahul Ioanichie Trifa. Noul stareț transformă trapeza de la parter într-o biserică spațioasă cu hramul Izvorul Tămăduirii, reușind să adune în jurul său 25 de monahi.

fShare

Tweet