Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
vineri 18 iunie 2021 14:03

DIMITRIE CANTEMIR -"Leibniz al românilor"  (336 ani de la naştere: 26 oct.1673)

Face parte din constelaţia spiritelor care sunt actuale nu numai în generaţia lor, ci şi în cele următoare,  crescând prin secole. Om de geniu, D. Cantemir a deschis seria personalităţilor noastre de formaţie enciclopedică, continuată de Ion Heliade Rădulescu, B.P.Hasdeu, M. Eminescu, N. Iorga, George Călinescu, Mircea Eliade.

 

Precursori

 

Adevărat om al Renaşterii, cu o structură davinciană (Leonardo da Vinci este o întruchipare a tipului de "om universal"), Dimitrie Cantemir a fost preocupat de cercetare şi creaţie în domenii variate: literatură, lingvistică, filozofie, religie, istorie, logică, geografie, etnografie, muzicologie. Avea cunoştinţe bogate în domeniile medicinei, botanicii, zoologiei. Era poliglot. În cultura română el încheie epoca umanismului şi prefigurează iluminismul, iar pe fundalul culturii din întregul răsărit european de tradiţie bizantină se profilează drept cea mai puternică personalitate culturală a epocii. Numele său figurează între învăţaţii lumii, ale căror portrete sunt pe pereţii Bibliotecii Saint-Genovieve din Paris. Personalitatea enciclopedică şi gloria lui Dimitrie Cantemir s-au înfiripat din realităţile social-culturale ale patriei sale. El nu e un Ceahlău ridicat din câmpie, ci un vârf înălţat din încreţiturile în trepte ale aceluiaşi sol pe care au trăit şi au creat înaintaşii şi contemporanii săi. D. Cantemir vine în cultura română după câteva generaţii de străluciţi cărturari. Începem menţionarea acestora cu cel apreciat astăzi ca fiind "Sfântul voievod Neagoe Basarab - domn al Ţării Româneşti" (1512-1521) - autorul cărţii "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie", apreciată de B.P.Hasdeu ca fiind "un falnic monument de literatură, politică, filozofie şi elocvenţă la străbunii noştri", o adevărată enciclopedie moral-politică, filozofică şi pedagogică, sinteză a gândirii şi a experienţei româneşti de la începutul sec. al XVI-lea. Cartea acestui principe umanist stă cu cinste alături de scrieri similare renascentiste europene şi este comparabilă cu "Principele", de Niccolo Machiavelli. În ordine cronologică urmează Nicolaus Olahus - primul umanist de origine română şi primul poet român de limbă latină (1493-1568), un descendent din familia voievozilor Drăculeşti. Opera fundamentală a lui Olahus - "Hungaria"- este o lucrare cu caracter istorico-etnografic în care prezintă şi informaţii despre ţările române. El este primul învăţat român care afirmă pentru prima dată unitatea de neam, de origine şi de limbă a românilor din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească.

O figură de prim rang între cărturarii Europei din secolul al XVIII-lea a fost Nicolae Milescu Spătarul (1636-1708) – poliglot, savant teolog, geograf. A peregrinat prin Germania, Franţa, Suedia unde a scris un tratat de teologie în latineşte - prima lucrare a unui român tipărită la Paris. S-a stabilit în Rusia unde, în perioada 1675-1678 a îndeplinit o misiune diplomatică în China din însărcinarea ţarului Aleksei Mihailovici. În urma acestei misiuni a scris cărţile "Jurnal de călătorie în China" şi "Descrierea Chinei" - opere de mare importanţă geografică, etnografică şi istorică, scrise în stil literar. "Jurnalul …" este primul memorial de călătorie scris de un român. A tradus şi a prelucrat în limba română opere cu caracter istoric, filologic, religios, printre care "Vechiul Testament" şi "Catehismul Ortodox" al Patriarhului Athanasie al Alexandriei. Tot în ordine cronologică urmează cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce, în Moldova şi stolnicul Cantacuzino, în Ţara Românească. Contribuţia acestora la dezvoltarea culturii române este, în primul rând, de ordin istoriografic. Ei au pus bazele procesului de constituire a istoriografiei româneşti, la capătul căreia apar, în perioada paşoptistă, primii istorici în accepţia modernă a cuvântului : N. Bălcescu şi Mihail Kogălniceanu. Cronicile conţin primele exerciţii de comunicare în limba naţională, în ele găsindu-se şi cele dintâi forme ale literaturii originale româneşti.

 

Deschidere spre universalitate

 

Continuându-i, dar depăşindu-i mult pe cronicari, D. Cantemir s-a străduit să ridice limba română literară la nivelul celorlalte limbi literare existente atunci în Europa - o limbă capabilă să exprime cele mai abstracte noţiuni filozofice şi ştiinţifice. El este sinteza genială a preocupărilor şi a creaţiilor înaintaşilor săi şi, în acelaşi timp, anticipaţia destinelor culturii române moderne, animate de voinţa unei universalităţi. În tânărul fiu de domn răzbate pentru prima oară acea febră creatoare, pe care o vom reîntâlni, peste două veacuri, la poetul-filozof Lucian Blaga. Această febră creatoare a dat culturii române aripile spre a se ridica în marile spaţii ale culturii universale. Parcurgând scrierile lui Cantemir simţi succesiunea anotimpurilor vieţii, de la contemplarea lacomă a lumii la experienţa oamenilor şi a vieţii, generând opere de vastă explorare documentară şi de profundă gândire. Opera lui D. Cantemir, bogată ca tematică, are o importanţă egală în planul culturii naţionale şi al celei universale. Este de ajuns să menţionăm "Istoria Imperiului Otoman" - scrisă în limba latină, operă care i-a creat autorului o faimă mondială, fiind tradusă şi tipărită în limbile franceză, germană şi engleză. Lucrarea are două părţi. Partea I cuprinde Istoria creşterii Imperiului Otoman de la înfiinţarea lui în anul 1300, sub Osman - primul împărat al turcilor şi se încheie odată cu cucerirea Cetăţii Cameniţa, de sub polonezi, în anul 1672. Este ultima biruinţă răsunătoare a Imperiului Otoman. În această perioadă s-au succedat la domnie nouăsprezece sultani, printre care Baiazid Ildirîm, Mahomed al II-lea - cuceritorul Constantinopolului, în anul1453 - Soliman şi Mahomed al IV-lea. Partea a II-a a operei cuprinde descreşterea Imperiului Otoman şi este marcată de pierderea Bătăliei de sub zidurile Vienei, în anul 1683, sub Mahomed al IV-lea şi se încheie cu Războiul ruso-turc din 1711. În acest timp s-au perindat la domnie cinci sultani.

La cererea Academiei din Berlin, D. Cantemir a scris, tot în limba latină, lucrarea "Descrierea Moldovei" (1716). Cartea cuprinde trei părţi: Prima parte este o descriere geografică a Moldovei, a munţilor, a apelor şi a câmpiilor, a faunei şi a florei. În partea a doua este prezentată organizarea politică şi administrativă a ţării, cu referiri detaliate la forma de stat, la alegerea şi scoaterea din Scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea sau de mazilirea acestora, obiceiuri de logodnă, nunţi şi înmormântări. Partea a III-a cuprinde bogate informaţii cu privire la graiul moldovenilor, la religie şi la mitologia lor, la ierarhia bisericească şi la organizarea mânăstirilor. Cartea descrie obiceiuri şi tradiţii precum: drăgaica, sânzienele, joimăriţele, paparudele, zburătorul ş.a. Se subliniază faptul că "valahii şi ardelenii au acelaşi grai cu moldovenii, cu mici deosebiri în pronunţare". În limba română cartea a fost publicată în anul 1825. Tot Dimitrie Cantemir a elaborat şi prima hartă a Moldovei. 

 

Primul eseu filozofic în limba română

 

O altă lucrare de referinţă este "Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul". Este primul eseu scris în limba română şi, în acelaşi timp, primul eseu filozofic din cultura română. Eseul a fost scris în greceşte şi în româneşte şi a apărut în anul 1698, fiind structurat în trei părţi. Partea I cuprinde un dialog (divan) imaginat între omul înţelept şi lumea superficială înclinată spre deşertăciuni. Este un procedeu prin care filozoful Cantemir exprimă ideile sale morale. Cele două personaje ale dialogului sunt simbolice: Lumea/Trupul - înfăţişează tendinţa spre plăcerile egoiste şi trecătoare ale omului, în timp ce Înţeleptul întruchipează cerinţele superioare ale omului supus eticii creştine, care se eliberează prin renunţare la plăcerile şi la desfătările vieţii, pentru a se ridica până la adevărata fericire. Cercetătorii operei au considerat că punctul de plecare al eseului se găseşte în "Epistola lui Pavel către galateeni", în care se arată opoziţia radicală dintre aspiraţiile înalte ale spiritului şi pornirile josnice ale trupului. S-au făcut apropieri şi de "Dioptra" ("Oglinda"- lucrare a lui Filip Solitarul), scriitor ascetic bizantin din secolul al XI-lea. Spre deosebire de "Dioptra", în "Divanul…" lui Cantemir, poziţiile celor două personaje nu sunt total ireconciliabile, întrucât, prin unele sentinţe, Înţeleptul acceptă şi bucurii aici, pe pământ, trăind însă în conformitate cu principiile eticii creştine.  Partea a II-a este un comentariu al dialogului dintre Înţelept şi Lume, autorul urmărind punct cu punct, prin citate din Vechiul şi Noul Testament, să demonstreze adevărul celor afirmate de Înţelept. Se citează, de pildă, textul din Matei în legătură cu parabola talanţilor, dând sfaturi de preţuire a muncii -  izvorul tuturor bucuriilor în viaţă. Partea a III-a este o pledoarie despre împăcarea Înţeleptului cu Lumea prin trăirea vieţii pământeşti în cumpătare. 

 

Deschizător de drumuri în istoriografia modernă

 

Prin lucrarea „Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor”, D. Cantemir ocupă, în panteonul istoriografiei moderne româneşti, locul de deschizător de drumuri, locul celui care a pus piatra de temelie în cercetarea ştiinţifică a istoriei. Reluând o temă a cronicarilor moldoveni, lucrarea lui Cantemir înfăţişează trecutul îndepărtat  al poporului român, originea comună a tuturor românilor.  Cu toate că scriitorul greşeşte susţinând originea pur romană a poporului nostru, lucrarea este valoroasă prin vasta ei documentare, prin interpretarea istoriei dând atenţie cauzalităţii, prin afirmarea originii romane a poporului nostru în spiritul ideilor umaniste şi prin imboldul patriotic cu care a fost scrisă, ţintind scopuri educative, asemenea cronicarilor. 

De o valoare literară incontestabilă este "Istoria ieroglifică"- o lucrare alegorică scrisă sub forma unei fabule de vaste proporţii. Această scriere este apreciată ca fiind "cel dintâi roman românesc pe temeiuri de realitate istorică" (N. Iorga). Roman alegoric şi pamflet politic, deopotrivă, în această lucrare găsim un vast tablou al societăţii feudale din Moldova şi Ţara Românească din anii 1703-1705. Personajele sunt animale sau păsări, care participă la o acţiune cu intrigi, perfidie şi lăcomie. La sfârşitul cărţii se află cheia prin care se arată numele personajelor reale, după cum urmează: Leul este simbolul Moldovei, care e ţara patrupedelor; Vulturul e simbolul Munteniei - ţara păsărilor; Imperiul Otoman e ţara peştilor (sugerând lăcomia); Corbul e Constantin Brâncoveanu, Inorogul e Dimitrie Cantemir; Boierimea mare e întruchipată prin animale şi păsări de pradă, Muştele reprezintă slugile boiereşti, Trântorii - pe cei scutiţi de biruri, iar Albinele îi reprezintă pe ţărani. Lucrarea înfăţişează lupta dintre Constantin Brâncoveanu şi Cantemireşti, cu intrigi la Poartă, pentru ocuparea tronurilor celor două ţări româneşti.

Sintetizând străduinţele lui Dimitrie Cantemir în domeniul culturii naţionale, acad. Emil Petrovici i-a făcut o strălucitoare caracterizare: "Dimitrie Cantemir a fost nu numai primul nostru istoric, primul nostru geograf, primul nostru etnograf, în oarecare măsură primul nostru lingvist şi dialectolog, ci el a fost şi primul cărturar român care a încercat să creeze pentru limba noastră literară un stil ştiinţific, o terminologie ştiinţifică, filozofică şi politică". Spirit enciclopedic, reprezentant de frunte al umanismului şi al Renaşterii româneşti, D. Cantemir este un premergător al Iluminismului şi al Şcolii Ardelene în cultura română. Aşa se explică înalta apreciere pe care i-a dat-o cel mai de seamă reprezentant al filozofiei luminilor din Franţa, Voltaire (1694-1778), care spunea că Dimitrie Cantemir "unea talentele vechilor greci cu ştiinţa literelor şi aceea a armelor".

 

 

 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.