Şi-n căruţă, şi-n teleguţă!
În Argeş, USL trăieşte! Anunţul continuării alianţei dintre cele două partide pe plan judeţean şi local, dacă vreţi să ne băgăm şi noi în seamă, surprinde şi nu prea. Consiliul Judeţean, condus de Florin Tecău, rămâne cu un vice liberal - Constantin Polexe - şi celălalt pesedist, care trebuie numit, în timp ce conservatorul Lazăr mai are de aşteptat niţel. Nu se schimbă formula de guvernare la Câmpulung şi în Curtea de Argeş, deşi congresul de fuziune PNL - PDL e anunţat peste puţină vreme, probabil pe 26 iulie. Asta înseamnă să fii în acelaşi timp şi-n căruţă, şi-n teleguţă, cum se spune, adică şi la putere în Piteşti şi în opoziţie la Bucureşti! E o frumoasă performanţă a politicienilor argeşeni din toate formaţiunile care reuşesc, iată, să şteargă cu buretele un trecut de multe ori plin de ură şi venin şi continuă într-o formulă lărgită buna administrare a banului public în folosul cetăţeanului alegător. Ca totul să fie perfect, îmi pare că lipseşte ceva, mai degrabă cineva. Puteţi să vă imaginaţi ce armonie deplină s-ar fi instalat în Casa Albă dacă dl. Nicolescu rămânea preşedinte, iar Iani Popa îl vizita la braţ cu fostul senator Mircea Andrei? În lipsa celor doi, Iani pare un puişor ieşit din găoace, în căutarea unei cloşti, nicidecum un cocoş liberal, cum erau în vremea lor Brătienii. Fuziunea cu PDL-ul - dacă se va realiza - nu înseamnă şi ruperea legăturilor liberale cu PSD-ul? Răspunzând nu, Iani şi echipa lui riscă să compromită complet ideea liberală în chiar ţinutul în care s-a născut liberalismul românesc. Mai direct spus, dacă pentru nişte funcţii mărunte prin primării şi un post de vice la judeţ, liberalii se pun preş în faţa PSD-ului, neapărat vor deconta acest lucru. Oportunismul politic, mai degrabă o curvăsărie pe faţă, va fi taxat în primul rând de propriul electorat, bulversat de aceste schimbări radicale din ultima perioadă. Poate fi chiar o cursă abilă pe care PSD-ul le-o întinde liberalilor, cu scopul ca la momentul potrivit să-i arunce afară ca pe o măsea stricată. În orice caz, e cel puţin ciudat cum un partid cu atâţia susţinători de bună calitate nu reuşeşte să depăşească barierele micilor interese personale şi de grup, sacrificând o istorie de aproape un veac şi jumătate, în care s-a aflat mai întotdeauna în prim-planul politicii româneşti. Va aduce venirea în PNL a pedeliştilor o clarificare a poziţiilor liberale faţă de actul de guvernare a ţării? Vom vedea foarte curând...
