LA ŢINTĂ: Alba-neagra cu preşedinţia ţării
"Eu cu cine votez?..."Întrebarea aceasta se impune tot mai obsedant acum, când a început numărătoarea inversă a zilelor care ne mai despart de primul tur al alegerilor prezidenţiale. Este evident faptul că dezorientarea este mai mare decât oricând. Mărturisesc că sunt surprins de procentele date de ultimele sondaje de opinie în ceea ce priveşte intenţia de participare la acest exerciţiu democratic. Şi asta deoarece îi simţeam pe oameni dezamăgiţi după năruirea atâtor speranţe puse în atâtea alegeri câte au fost din 1990 până în prezent. Oare să fi realizat poporul că de votul fiecăruia dintre noi depinde viitorul?... Mi-e greu să cred, după ce am văzut nişte înregistrări pe la televiziuni cu oameni care n-aveau habar nu de continentul în care se află ţara noastră, ci chiar de numele ei. Nu ştiu dac-au cântat vreodată "Noi suntem români", dar asemenea "cetăţeni" pot decide cine ne va fi preşedinte în următorii 5 ani. Pentru că de mers la vot sunt sigur că o vor face, pentru că sunt "cu foamea-n gât", deci masa de manevră a fiecărui partid, deoarece costă o sticlă de ulei, un "chil de zacăr" sau o ţuică mică, luată "la botu' calului" în crâşma pusă taman în coasta secţiei de vot!
Pentru astfel de oameni contează mai puţin acţiunile DNA-ului, cercetările făcute de procurori, procesele, arestările sau răfuielile din interiorul partidelor ori atacurile sub centură, declanşate din toate direcţiile. Ei sunt interesaţi în primul rând dacă s-ar putea alege cu ceva din toată afacerea asta de care trag politicienii. Cât despre cei care sunt chemaţi tocmai în campanie electorală la ordin de către procurori, îi doare fix în brăcinari pe chibiţi: nu fac parte din familia lor, deci pot fi categorisiţi în fel şi chip de cei ce nici nu pot prinunţa formula prezumţia de nevinovăţie. Omul sărac pune starea sa pe seama hoţilor care - chipurile - "sugând sângele poporului", l-au jefuit şi pe el. Şi-atunci, concluzia imediată este "Bine le face, să se sature!" Impresia celor care încă îşi mai permit luxul de a gândi este că s-a mutat campania electorală la DNA. Nu se mai vorbeşte despre programe de ţară, ci despre cât de pătaţi ca nişte dalmaţieni sunt adversarii. Şi cum să nu fie derutat electoratul cu atâta inflaţie de candidaturi?... Adevărat, de contat contează vreo două - potrivit sondajelor - celelalte par menite să disipeze voturile. Diversiunile electorale grosolane par să facă deliciul publicului consumator de scandaluri şi nebunia pare să cuprindă România. Vechile lozinci sunt şterse de praf, reşapate, actualizate şi trezesc nostalgia după despotul luminat sau după "tătucul" protector al amărâţilor şi pomanagiilor de orice fel, care s-au prăsit mai ceva ca şobolanii în acest sfert de veac. Se simte, de asemenea, o oarecare disperare chiar şi printre minţile ceva mai luminate, dar gata să le trimită pe celelalte în beznă. Se admite că ideea monarhiei constituţionale merită să fie luată în calcul pentru viitor, dar nu se spune când şi în ce condiţii. Dar nu se rosteşte o vorbuliţă despre faptul că a fost bagatelizată, dacă nu chiar anulată de sistemul republican, care a permis instituirea anticonstituţională a unor regate sau împărăţii ale rromilor. Vechilor bulibaşi li se apleca dacă nu erau regi sau împăraţi, dar sunt gata să bată palma pentru vânzarea voturilor supuşilor celor care licitează mai mult.
Fără a bate apa-n piuă la nesfârşit, la ora actuală avem datoria de a ne supune Constituţiei votând preşedintele şi de a da totodată un semnal clar clasei politice - aşa cum este ea - în sensul că trebuie să ţină seama şi de noi. Iar acel semnal poate veni prin prezenţa masivă la urne şi printr-un vot dat cu responsabilitatea cu care oricare dintre noi tratăm problemele casei, ale familiei, acea celulă de bază a societăţii - cum spuneu marxiştii. Asta dacă vrem să impunem atenţiei clasei politice omul - cel mai preţios capital...
