Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
vineri 30 iulie 2021 14:41

La curtea lui Urmuz - La curtea epigramei

Mi-am luat din nou ca titlu al însemnărilor mele titlul unei cărţi, tot una apărută în „Biblioteca Revistei Curtea de la Argeş”, la Editura Tiparg din Piteşti, în primăvara lui 2021, sub semnătura cunoscutei Elis Râpeanu, filolog, profesor şi scriitor, prezentă lună de lună în revistă, mai ales cu un serial omonim cărţii, de epigramistică aşadar, dar şi cu alte genuri de articole – in memoriam, despre Eminescu, despre mari oameni de cultură români şi încă altele.
Într-o scurtă notă editorială cu care începe cartea, spuneam că prezentarea în două cuvinte a autoarei este Doamna Epigramei. O prezentare în mult mai multe cuvinte poate fi găsită în numărul din noiembrie 2019 al revistei, unde „longeviva” (ştiu gluma de la dumneaei, nu ştiu cine a pus-o în circulaţie: după 70 de ani suntem bătrâni, după 80 suntem longevivi…) noastră colaboratoare este „consacrată”, cu bune argumente, drept senior al culturii.
O operă cu totul remarcabilă – poezie, romane, studii literare, evocări, antologii, biografii, aforisme, dicţionare, studii de filologie şi încă altele –, peste toate şi mai ales – epigrame şi studii despre epigramă. Iar lângă operă are şi activitate. Nu detaliez şi nu ilustrez, trimit la numărul amintit de revistă, trimit la internet.
Adaug doar că este, din câte ştiu, singurul român cu doctorat în epigramistică. Un doctorat „pe bune”, ca pe vremuri, finalizat în 1999 sub conducerea profesorului Ştefan Cazimir. Combinând doctoratul (profesionalismul, informarea, acribia) cu deprinderile unei cariere de peste trei decenii de profesor (universitar) şi, desigur, cu datele naturale din zona intransigenţei cordial-de-la-obraz exprimate, obţinem portretul Doamnei Epigramei: temută şi respectată, ar fi descrierea în două cuvinte, cu accent când pe primul, când pe al doilea… Personal, mă eschivez şi pun accentul pe şi…
Cartea pe care o recomand aici cititorului este o generoasă „poartă” către epigramă. Istorie, de la antici la vremurile mai noi, trecând prin epigrama franceză, engleză, germană, rusă, insistând asupra istoriei epigramei româneşti, cu prezentări ale unor nume-de-renume, precum Cincinat, Păstorel, Topîrceanu, dinastia Quintus, cu mai multe capitole-eseu, cele dinspre final (catrenul şi epigrama, caracterul dialogic şi, desigur, epigrama potatorică) putând fi extinse până la nivelul unor cărţi dedicate, acoperind eventual şi „stadiul” de teze de doctorat… Peste tot, o luxuriantă şi grijulie ilustrare, cu realizări de calitate ale genului – iar aici aş remarca o caracteristică a întregului volum: aşa cum este de aşteptat de la Doamna Epigramei, de multe ori se spune, se repetă, se insistă, didactic, ce este o epigramă, cum trebuie ea să fie pentru a fi bună, cum poate un catren să rateze calificarea… Cititorul (cu veleităţi epigramistice) chiar are de învăţat din carte.
O carte care face elogiul umorului şi inteligenţei, limbii române şi epigramei româneşti.
În această vreme… pandemică, nu mă pot abţine să nu reiau, pentru final, câteva „epigrame politice”, de la un clasic, Ion Ionescu-Quintus (1875-1933): (1) „Dacă Tribunalu-acum/ E clădit în Piaţa Mare/ E ca să se-arate numai/ Că dreptatea-i de vânzare.” (2) „O, sărmană talpă-a ţării,/ De-a ta soartă mă-ngrozesc:/ Cei din fruntea guvernării/ Rând pe rând te pingelesc!” (3) „Direct şi personal e votul/ Printr-o severă procedură;/ Se exceptează numai morţii/ Căci ei votează prin procură.”
Epigrama ca revelator/senzor, cu concluzia tristă că „nimic nu e nou sub soare”… Poate, pe ici, pe acolo, nişte epigrame…

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.