Anul schimbării - 2008: Curtea de Argeş a "cotit" la stânga, schimbându-l pe "papa Nicuţ" cu "nenea" Ninel Diaconu!

La alegerile locale din anul 1996, fotoliul de primar a fost câştigat surprinzător - pentru unii! - de către prof. Gheorghe Nicuţ. Dumnealui l-a învins după turul doi pe candidatul PDSR, Nicolae Zevedei, vechi activist "roşu", care mai ocupase funcţia de prim-secretar PCR pe oraş în timpul lui Ceauşescu. Şi care avea destui susţinători, dovadă scorul bun obţinut în primul tur, care nu prevestea victoria candidatului ţărănist al cărui potenţial îl intuise regretatul prof. Nicolae Enescu, veteran al puşcăriilor comuniste. Ce a stat la baza victoriei acestuia se cam ştie acum, dar nu se prea spune... De atunci, PDSR a avut un singur dor: să-şi ia revanşa! În anul 2000 a mizat pe părintele Nicolae Mărgăritescu, încercând astfel să elimine posibilitatea ca preoţii să-l mai sprijine pe unul din afara cercului de interese. Numai că alegătorii au considerat că nu era moral ca omul lui Dumnezeu să fie slugă la doi stăpâni şi în turul doi - din nou! - i-au dat câştig de cauză primarului în funcţie, care începuse să-şi asume rolul de "Only one", adică unicul tătic al politicii locale. Titlu pe care ai săi încă nu îndrăzneau să i-l conteste, amânând pentru mai târziu lovitura de pumnal...
Atunci, la alegerile locale din anul 2000, surpriza era intrarea în forţă a ApR-ului în politica locală, care egala scorul ţărăniştilor ce-l aveau ca locomotivă pe primarul ce-şi prelungise mandatul. Liderul local, Nicolae (Ninel) Diaconu avea să ajungă viceprimar, din "binecuvântate pricini", iar colegii săi - Constantin Panţurescu şi Ion Şerban - aveau să se dovedească "marinari de cursă lungă", politic vorbind, căci şi-au păstrat până astăzi calitatea de aleşi locali. PDSR, care urma să se transforme în PSD, avea în legislativul cu 21 consilieri locali un număr de 6, PNŢCD şi ApR - câte 5, PRM 3 şi PNL - doar 2. Dar în timp avea să mai facă şi alte achiziţii, pentru că "haiducia politică" era fără frontiere, astfel că a încheiat mandatul cu 11 consilieri, căci ApR avea să se disipeze în PSD sau pe unde şi-au putut găsi adăpost "băieţii". Cert este faptul că, în 2008, PNŢCD trăgea să moară, după ce oamenii lui Nicuţ trecuseră la PNL, căruia îi dublaseră astfel numărul de aleşi locali. PRM rămăsese pe poziţie, deşi îl pierduse pe Costel Diaconu, plecat la PSD, dar îl adusese în loc pe Ion Şerban, de la PUR, unde-şi însoţise colegii, însă numai pe termen scurt. PUR, intrat în legislativ pe uşa din dos, fără să fi punctat la legerile locale, avea să aibă o prezenţă meteorică în Consiliul Local Curtea de Argeş...
În 2004, şef de campanie electorală la PSD a fost deputatul Dumitru Chiriţă, care declarase de la bun început că are misiunea de a obţine revanşa asupra lui Nicuţ. S-a mizat pe Nicolae Diaconu, care-l înlocuise prin nişte manevre de culise pe Costel Stan, dar s-a repetat povestea din turul doi. "Papa" a câştigat al treilea mandat sub flamura PNL, luându-l ca adjunct la primărie pe liderul local Costinel Vasilescu, căruia îi promisese că avea să-l pregătească pentru candidatura la funcţia supremă în oraş la alegerile din 2008...

Mărirea şi decăderea PNL la Curtea de Argeş, în deceniul trecut

Cum, necum, aducerea primarului Nicuţ în rândurile liberale le prilejuise acestora câştigarea alegerilor locale din 2004. La care candidaseră în tandem cu PD-ul condus de către Traian Băsescu, la vremea respectivă Primar General al Capitalei, ce-i dăduse brânci fostului şef, Petre Roman. După acele alegeri, la Curtea de Argeş, "echipa Nicuţ" înregistrase un scor electoral ce-i adusese 8 fotolii de consilieri locali. Partenerii din Coaliţia "Dreptate şi Adevăr" punctaseră şi ei cu 2 consilieri - liderul local Ioan Călinescu şi amicul Marian Ducă. În protocolul încheiat se specifica faptul că atunci când primarul era ales de la unul dintre cele două partide, primarul "putea să fie" de la celălalt. Invocarea acestei prevederi n-a dus decât la un refuz: liberalii, care aveau de patru ori mai mulţi aleşi, "n-au putut să accepte" viceprimar democrat şi l-au "uns" în funcţie pe Costinel Vasilescu, aşa cum era înţelegerea dintre el şi primarul Nicuţ. În echipa liberală apăreau nume noi: omul de afaceri Nicolae Derviş - Dumnezeu să-l ierte! - Cristian Mitrofan, directorul de la Casa de Cultură "George Topîrceanu", Constantin Teodorescu, Cristian Libertatu (înlocuit cu Gheorghe Olteanu, după ce ajunsese adjunct la OPC Argeş), Constantin Stanca şi Gheorghe (Gelu) Maria. În timp, a mai racolat de la PSD pe fostul lider, Costel Stan (din aprilie 2007) şi pe managerul Spitalului Municipal, dr. Ionela Dăneţ, fost lider la Organizaţia de Femei a social-democraţilor.

Manevre, manevre...

Astfel, partidul ce câştigase alegerile locale anterioare rămânea doar cu 4 din totalul de 6 aleşi locali dintre candidaţii de pe lista cu care atacase acele alegeri. Dar acumula frustrări greu de suportat, iar Gheorghe Nicuţ putea fi definit drept adversarul greu, dar obligatoriu de ucis, obiectiv radical stabilit pentru revanşa din anul 2008!... Iar mâna de ajutor indispensabilă le-a dat-o tocmai cel vizat, care se cam rupsese de realitate, căzând într-un păgubos narcisism, indus de pupincuriştii care-i strecurau în ureche lozinca otrăvită potrivit căreia dacă n-ar fi candidat pentru al patrulea mandat, ar fi stârnit în oraş o răscoală ca la Bobâlna, în secolul al XIV-lea. În consecinţă, după un prim mandat bun, în care trezise comunitatea din letargie, intrase în rutină în cel de-al doilea, lăsând lucrurile să curgă de la sine în al treilea. Pesediştii au sesizat frustrările liberalilor printre care era evidentă nevoia de a "termina cu unchiaşii", cum se întâmplase cândva şi în rândurile ţărăniştilor ce-l scoseseră în factor prim pe prof. Nicolae Enescu. Şi au fost favorizaţi de lipsa de inspiraţie a primarului, care dup ce perpetuase greşeala de a nu pune mâna pe postul de lider local al PNL, îi "strâmbase direcţia" lui Costinel Vasilescu, luându-şi cuvântul înapoi. Atunci când s-a pus problema candidatului la primărie pentru mandatul 2008-2012, i-a zis că trebuie făcut sondaj printre cetăţeni, fiind sigur că n-avea cum să piardă. Asta a favorizat încolţirea sămânţei trădării interne şi scoaterea sa în factor prim! Manevrele au început însă mai devreme decât altădată, căci loviturile fulgerătoare trebuie pregătite în secret, cu acumulări permanente şi constante de venin... Imaginea câtorva dintre pesediştii de frunte imortalizată în vechea sală de consiliu de la parterul primăriei respiră un aer de încordare de-a dreptul chinuitor. Detaşaţi de fostul coleg şi şef Costel Stan, Ninel Diaconu, Costică Panţurescu şi Sorin Zamfira păreau că participă la priveghiul cuiva drag. Undeva, rătăcit prin fundul sălii, deloc uşor de identificat, apărea şi Răzvan Bădescu. Probabil că la vremea aceea nu îndrăznea să se viseze ales local, fiindu-i de ajuns că-l scosese în faţă directorul Bolovan...

"Bă', nene, mai că nu mai am chef de primărie..."

Asta se spune că ar fi fost una dintre replicile lui Ninel Diaconu când i s-a propus să candideze din nou pentru postul de primar. Aici nu se punea problema că ar fi fost dominat de sentimentul zădărniciei după două ratări consecutive în 2000 şi 2004, ci mai ales pentru că se confrunta cu serioase probleme de sănătate. Şefii săi de la PSD nici n-au vrut să audă de aşa ceva, căci sondajele îl plasau în pole position faţă de colegi. Şi, cu voie, fără voie, a fost dat pe mâna echipei de campanie conduse de către amicul său, Constantin Panţurescu, care a organizat lansarea la Casa de Cultură.

"Totul pentru Ninel, totul pentru victorie!"

Cam aşa s-a desfăşurat campania electorală a PSD din acel an, în care nu s-a neglijat vreun amănunt ce ar fi putut conta în îndeplinirea obiectivului câştigării alegerilor, dar mai ales a postului de "voievod" de Curtea de Argeş. Liderul judeţean Constantin Nicolescu l-a adus şi pe fostul premier Nicolae Văcăroiu şi l-a plimbat prin zonele aglomerate din municipiu, cu punct de mare atracţie populară la Supermarket-ul Boncea de la Piaţa Terasa 1 Mai. După tradiţionalele băi de mulţime, promisiuni, strângeri de mâini şi defilare prin cartier, prilej cu care şefii pesedişti au vizitat şi fostul sediu al redacţiei noastre, s-a aşteptat cu înfrigurare ziua votării. Iar primul tur n-a fost deloc încurajator, căci "papa" Nicuţ îşi asigurase un avans de 1.000 voturi, în ciuda faptului că suferise atacuri devastatoare de-a dreptul din partea candidatului PD, Gheorghe Alecsei. Pesediştii s-au mobilizat foarte bine pentru turul doi, profitând de faptul că liberalii îşi sărbătoreau victoria la localul viceprimarului Vasilescu, lăsându-l pe şef de izbelişte. Imaginea care a prefigurat înfrângerea primarului cu trei mandate consecutive a fost cea din faţa bisericii de la Terasa 1 Mai, în care oferea câte o garoafă trecătoarelor, fiind acompaniat de peremiştii Gheorghe Bugeac şi Ion Şerban...

"Ce-avem noi aici?..."

Juristul legislativului, Călin Budan, nu mai prididea cu primirea sacilor care conţineau voturile exprimate de către concitadini. Procesele verbale ajungeau la şeful Biroului Electoral, juristul Cristian Siea, care încă nu era procuror. Alături îi stătea colegul Cătălin Cazacu şi amândoi păreau la fel de relaxaţi ca Budan, fiind lipsiţi de stresul participării directe la alegeri, cât timp numele dumnealor nu se regăseau pe listele de candidaţi. Aşa că probabil le era perfect perpendicular ce iepuraş sau păsărică avea să iasă din jobenul Măriei Sale Alegătorul...

"Trădare să fie, dar s-o ştim numai noi!..."

Cam aşa au acţionat cei din echipa de susţinere a primarului Gheorghe Nicuţ între cele două tururi ale alegerilor din 2008. "L-au aburit" pe "papa" lăsându-l să se creadă cel mai iubit dintre argeşeni. I-au plătit cu dobândă poliţa pentru că-i trăsese clapa vicelui Costinel Vasilescu şi l-au lăsat să creadă până în ultimul moment că era încă pe cai mari. Aşa că după deschiderea urnelor, acesta nu putea înţelege cum de-şi schimbaseră oamenii peste noapte opţiunile. Nici măcar nu visa că trădarea îl flanca din toate părţile. Imaginile surprinse în acea seară oferă mesaje diferite în cel mai pur stil caragialesc, de la "Unde nu e moral, e corupţie şi o soţietate fără principii, va să zică că nu le are", până la "Ţi-am tras-o, moşule!". De remarcat ar fi faptul că lângă proaspătul "fost" primar mai rămăseseră vicele Costinel Vasilescu, Sorin Sorescu, Gelu Maria, Constantin Teodorescu şi cam atât!...

La sediul PSD se intra pe geam de atâta bucurie!

În acea seară de iunie 2008, pe strada Nevers, lângă fosta Farmacia 90, era fericire maximă la sediul formaţiunii învingătoare, care-şi lua revanşa în faţa lui Nicuţ după 12 ani. Costică Panţurescu se şi vedea viceprimar şi stabilea ordinea în care urma să le primească în audienţă pe reprezentantele sexului frumos care veneau în valuri către pesedişti, întorcând spatele învinşilor liberali. Dar nu bănuia că amicul Ninel Diaconu stabilise deja că va merge şi el tot pe mâna lui Costinel Vasilescu. Şi asta nu neapărat doar pentru că aveau rădăcini comune pe Valea Topologului... Cătălin Sămărescu şi Gheorghe Boncea se bucurau de mandatele de consilieri locali, alţii erau siguri că-şi vor păstra posturile bine plătite, iar cei din linia a doua, precum Marius Deaconu - la acea vreme posesor de mustaţă gen Domenico Modugno - îşi aşteptau rândul. N-au lipsit nici cei care încercau să schimbe tabăra sau cel puţin să închine un pahar cu noii stăpâni ai oraşului...

Panţurescu a câştigat războiul, dar a pierdut pacea!

Povestea manevrelor prin care liberalul Vasilescu a rămas viceprimar a fost scrisă de-a lungul vremii în paginile ziarului nostru. Dacă va fi cazul, vom reveni asupra ei, pentru că nu este exclus să se repete! Cert este faptul că omul care condusese campania electorală pentru a-l instala pe Ninel primar, a căzut la mijloc. Costinel, dar mai ales cei din jurul lui, între care cel mai mare rol l-a jucat cineva care nu mai este printre noi, au negociat mai bine în noaptea care a precedat ziua prăznuirii Sfântului Iuda şi liberalii şi-au păstrat postul de viceprimar prin cel care a înnădit mandatele. Vasilescu părea a fi eternul vice, dar cum nu s-a mulţumit cu pleaşca, şi-a pierdut postul după 4 ani. Gheorghe Bugeac şi Ion Şerban ar putea spune şi ei destule despre asta. Numai că sunt prea deştepţi ca s-o facă! Iar istoria şi-a urmat cursul...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It