Corespondenţă din Atena - Amprentele obscure ale alegerilor germane

Alegerile germane din 24 septembrie 2017, datorită puterii politice, financiare şi istorice specifice ale ţării, au fost, fără îndoială, în centrul interesului internaţional şi european. Rezultatele lor au fost marcate de câştigarea CDU/CSU al Uniunii Creştine, condusă de cancelarul Angela Merkel, chiar cu un procent mai mic, de -33%, în timp ce în alegerile federale din 2013 a obţinut 41,50% - contracţia - 20,50%, de la 25,70% în 2013 - de Partidul Social Democrat (SPD) al lui Martin Schulz, dar şi de intrarea în Parlamentul Federal al partidului AfD, cea mai periculoasă grupare extremistă din Europa, din cauza dimensiunii Germaniei şi evenimentelor dramatice istorice care au schimbat cursul secolului al XX-lea.

Germanii - mai mult decât evident - sunt recunoscători cancelarului Merkel pentru bunăstarea lor, pentru nivelul lor înalt de viaţă, comparativ cu cel al altor popoare europene, pentru măsurile privind combaterea şomajului în mod eficient (rata şomajului este la un nivel istoric scăzut, de doar 3,90% din forţa de muncă) şi, bineînţeles, pentru excedentele bugetare. De aceea, pentru toate aceste motive, ei i-au dat un al patrulea mandat de Cancelar, ceea ce a reuşit numai Konrad Adenauer, reformatorul Germaniei postbelice şi Helmut Kohl, tatăl reunificării Germaniei.

Pe de altă parte, victoria cancelarului Merkel şi formarea unui guvern cu potenţiali parteneri - oricare ar fi acestea - implică în mod evident continuarea politicii de austeritate extremă şi punerea în aplicare fidelă a regulilor "sacre" ale disciplinei bugetare, deoarece serveşte Germaniei într-un mod foarte vizibil. Cu toate acestea, punerea în aplicare a acestei politici de-a lungul anilor şi-a îndreptat deja atenţia asupra ţărilor din Europa de Sud şi, în special, asupra Greciei şi, prin urmare, pe drum va conduce, cu precizie matematică, întregul proiect european la un risc serios de colaps.

În acelaşi timp, procentul ridicat din punct de vedere istoric - de 12,60% - al ADf-ului ultra-naţionalist şi cotat drept xenofob şi anti-imigrant, care pentru prima dată a reuşit nu numai să intre în Bundestag, ci şi să devină al treilea cel mai mare partid din Germania în ansamblu şi cea de-a doua cea mai mare grupare în statele federale estice, reprezintă o amprentă deosebit de obscură a alegerilor germane şi sporeşte considerabil populiştii şi extremiştii din dreapta de pe continent. Este pentru prima dată după cel de-Al Doilea Război Mondial şi prăbuşirea regimului nazist, în 1945, când se întâmplă un astfel de lucru, un fapt care, fără îndoială, constituie o piatră de hotar negativă în istoria Germaniei.

În acest moment trebuie remarcat faptul că, în alegerile din septembrie 2013, partidul "Alternativă pentru Germania" (AfD), care s-a născut în acelaşi an din reacţia unei părţi a germanilor împotriva ţărilor din Europa de Sud, a luat 4,70% din voturi şi nu a intrat în Parlament. Totuşi, odată cu intrarea sa actuală, membrii hard-corei din extrema dreaptă şi xenofobi ai AfD - pentru mulţi, oameni consideraţi moştenitori autentici ai naziştilor - sunt obligaţi să exercite o presiune puternică asupra cancelarului Merkel pentru a schimba faţa democratică liberală pe care a prezentat-o ​​în ceea ce priveşte imigraţia, terorismul şi aspectele legate de securitate - de exemplu, politica privind frontierele deschise care a dus la intrarea multor refugiaţi şi migranţi în Germania în septembrie 2015. Desigur, în realitate, această politică nu este motivată de sentimente filantropice, ci se bazează pe interesul Germaniei, deoarece în fiecare an ţara are nevoie de o jumătate de milion de imigranţi pentru a-şi continua existenţa ca putere economică şi pentru a-şi susţine eficient sistemul social.

Declaraţia făcută de către copreşedintele partidului AfD, Frauke Petry, în timpul unui discurs la Stuttgart, unde a comparat o societate care încorporează migranţii cu o "haldă de compost", abordarea ei privind supravegherea frontierei de către gărzile germane care vor împuşca orice refugiat sau imigrant ce a încercat să treacă ilegal, dar şi declaraţia celuilalt copreşedinte al AfD, Alexander Gauland, cu câteva zile înainte de EURO 2016, cu privire la marele fotbalist de culoare german de la Bayern Munchen şi al echipei naţionale germane de fotbal, Jerome Boateng - "Un bun jucător, dar pe care nu l-aş dori vreodată vecin al meu" - indică foarte clar că acest partid a moştenit într-adevăr tradiţiile greoaie ale batalionelor de asalt ale Partidului Naţional Socialist al Muncitorilor din Germania al lui Adolf Hitler în deceniul 30 al veacului trecut, în ceea ce priveşte rasa ariană.

Care este motivul, totuşi, al ascensiunii frenetice a acestei formaţiuni politice rasiste, care vrea, printre altele, să schimbe atitudinea Germaniei pentru a opri manifestarea remuşcării pentru infracţiunile naziste oribile? În mod clar, o cauză-cheie este criza refugiaţilor şi a migraţiei, care în zilele noastre a asumat proporţii uriaşe şi care depăşesc cu mult ţările europene şi, bineînţeles, şi Germania. Pe această bază a fluxurilor de refugiaţi şi de migraţie, în loc să se construiască de către lumea dezvoltată o politică democratică şi progresivă a refugiaţilor şi a imigraţiei care să arate compasiune şi solidaritate, florile răutăcioase ale răului cresc, precum şi politicile inumane, fasciste şi retorica de ură, triumfătoare împotriva oamenilor persecutaţi şi nefericiţi care au fugit din casele lor în cele mai tragice circumstanţe, ce caută lumină departe de întunericul teribil şi mortal al războiului şi de sărăcia extremă şi speranţa pentru un viitor mai bun şi mai paşnic.

Mai mult, un alt motiv important pentru creşterea rapidă a AfD de extremă dreaptă este utilizarea deplină - de către oficialii acestei formaţiuni politice - a incidentelor teroriste islamice şi a evenimentelor criminale care le conectează la afluxul de refugiaţi şi imigranţi din ţările islamiste. Astfel, în timpul campaniei electorale, au reamintit de masacrul de la Târgul de Crăciun de la Berlin şi atacurile sexuale împotriva tinerelor femei germane de către imigranţii arabi de Anul Nou 2016, de la Köln.

În cele din urmă, seminţele viziunilor extreme şi xenofobe sunt mult mai bine incubate ca noul "ou de şarpe" în societăţile prospere ale nordului, ce se simt ameninţate de "oamenii săraci" ai Sudului - cărora le-au atribuit diferite stereotipuri negative - şi, bineînţeles, de către refugiaţi şi imigranţi.

În concluzie, amprentele alegerilor germane sunt mai mult decât obscure pentru ţările mai sărace din Europa de Sud aflate în dificultate, deoarece politica germană de austeritate nu se va schimba nici măcar puţin, iar cetăţenii democraţi ai Germaniei şi ai întregii Europe vor urmări în continuare cu groază atacul de coşmar al entităţilor politice fasciste, rasiste şi xenofobe.

Isidoros Karderinis s-a născut la Atena în 1967. Este romancier, poet şi cronicar. A studiat economia şi a absolvit studii postuniversitare în economia turismului. Articolele lui au fost republicate în ziare, reviste şi pe site-uri din întreaga lume. Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză şi spaniolă şi au fost publicate în reviste literare şi în ziare de specialitate. A publicat şapte cărţi de poezie şi două romane. Noile sale cărţi şi trei cărţi de poezie au fost publicate în SUA şi Marea Britanie. ARGEŞ EXPRES colaborează cu autorul elen de circa 3 ani de zile.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It