Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
vineri 29 martie 2024 13:28

Editorial AMOS NEWS - România arde şi Iohannis se piaptănă

 

 

Agenda externă a preşedintelui Klaus Iohannis este în aer. Târâş-grăpiş se apropie de jumătatea celui de-al doilea mandat, trăgând după el câteva corijenţe la capitolul politică externă, care, mai mult ca sigur, se vor transforma în repetenţie. Iohannis a ratat, rând pe rând, cele mai importante obiective de politică externă la care s-a angajat şi pentru care a fost investit de către cetăţeni. Să le luăm pe rând, fără pretenţia de a le epuiza în această analiză.

1). Ridicarea vizelor pentru Statele Unite. O obligaţie de onoare şi până la urmă de bun-simţ atât din partea României, cât şi din perspectiva partenerului nostru strategic. Dacă Statele Unite au un parteneriat consolidat cu România şi nu numai România cu Statele Unite, atunci ar fi fost cât se poate de firesc ca cetăţenii acestei ţări să poată călători liber în statul pe care-l considerăm a fi cel mai apropiat sub aspectul intereselor comune şi a colaborării politice şi militare. Dar vizele românilor în Statele Unite nu s-au anulat. Iar Klaus Iohannis a avut suficient de multe ocazii în care putea să impună Washingtonului acestă condiţie. Şi dacă este adevărat că vizele nu depind doar de bunăvoinţa Casei Albe, România ar fi trebuit să facă demersurile necesare pe lângă reprezentanţii Congresului, atât sub forma unor semnale ferme transmise de preşedintele României, cât şi prin diligenţe ale ambasadorului României la Washington, care până zilele trecute a fost George Maior, numit acolo de către Klaus Iohannis.

2). Intrarea Românei în spaţiul Schengen. A fost una dintre primele obligaţii externe pe care şi le-a asumat Klaus Iohannis în ambele campanii electorale. Nu a reuşit să facă nimic în acest sens. Nu a ştiut sau nu a vrut pur şi simplu să negocieze. În fiecare zi, faptul că nu ne aflăm în spaţiul Schengen, creează României mari prejudicii, în special în plan comercial. Şi direct proporţional sunt câştigate alte state partenere UE ale României.

3). Ridicarea MCV. Monitorizarea pe Justiţie continuă să rămână o rană deschisă din perspectiva interesului românesc şi a suveranităţii naţionale.  Este un mecanism care le permite unor state europene, care nu sunt doar partenere, ci şi concurente, să strângă cu uşa România, sub pretextul că nu ne ridicăm la standardele stabilite de câteva puteri relevante. Şi de câte ori suntem strânşi cu uşa, respectivele state, utilizând acest levier, mai obţin o serie întreagă de avantaje.

4). Cota obligatorie pentru refugiaţi. Când doamna Angela Merkel a anunţat că Europa trebuie să se pregătească pentru a primi un milion de refugiaţi dintr-un război cu care România nu a avut şi nu are nicun fel de legătură, Klaus Iohannis, pe bună dreptate, a sărit ca ars, anunţând că pleacă la Bruxelles cu un mandat clar. România nu acceptă vreo cotă obligatorie pentru refugiaţi nici în ruptul capului. Şi bine a spus, întrucât Constituţia României nu permite imigrarea în această ţară a unor grupuri compacte de cetăţeni străini. Ci doar imigrarea individuală. Preşedintele nostru a plecat fără cote la Bruxelles şi s-a întors cu o cotă pe care şi-a asumat-o. În numele unui stat care nu are voie să primească cote.

5). Eşecul legat de transportatori. Partenerii europeni şi în primul rând Germania şi Austria au impus un mecanism de aplicare a legislaţiei care reglementează transporturile de marfă intracomunitare conform căruia, fără a mai intra acum în alte detalii, România pierde anual miliarde de euro. Preşedintele Klaus Iohannis nu a făcut nimic în această privinţă, deşi participă regulat la întrunirile mai marilor Europei, unde pretinde că negociază în numele României. Dar, ce-i drept, la acest capitol Klaus Iohannis nici măcar nu s-a mai obosit să le promită românilor ceva.

6). Paşaportul Covid devine o realitate. Atunci când, pentru prima dată, oficialii unor state europene au început să vorbească despre instituirea unui paşaport Covid, preşedintele Klaus Iohannis a sărit în sus şi şi-a smuls părul, spunând că nici în ruptul capului nu va fi de acord cu aşa ceva. Apoi s-a liniştit brusc şi s-a pieptănat. Începând din secunda în care Germania şi Austria s-au pronunţat în favoarea paşaportui Covid. La fel cum a refuzat, fără să nuanţeze, acest proiect, acum, tot fără să nuanţeze, Klaus Iohannis şi-a pus coada între picioare şi tace. Iar lucrurile sunt în esenţa lor simple. Paşaportul Covid, destinat celor care se vaccinează, se va dovedi un instrument bun şi eficace dacă nu va fi îndreptat împotriva celor care nu se vaccinează. Dar, pentru preşedintele României, dilema e mult prea mare. Şi nu poate ieşi din ea.

7). România umilită de ambasadori. Iohannis şi-a asumat în ambele campanii electorale şi de altfel a şi jurat pe Constituţie că va face tot ce poate în calitate de preşedinte, pentru ca nimeni să nu poată aduce atingere suveranităţii acestei ţări. Pe sub nasul său însă, foştii ambasadori ai Statelor Unite - că în prezent nu mai avem aşa ceva - şi ambasadorii europeni şi-au permis să dea lecţii după lecţii Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi şi ministrului de resort, legat de modul în care trebuie să funcţioneze Justiţia în această ţară. Aşa ceva nu s-a mai întâmplat în acest secol decât în Afganistan, în Irak, în Somalia, în Libia şi în alte state răvăşite ale lumii, care, într-un fel sau altul, au fost silite să se predea marilor puteri. Noi nu am fost siliţi. Sub aspect diplomatic, noi ne-am predat singuri. Iar acest fenomen deosebit de grav, nemaiîntâlnit încă de la Titulescu încoace, este perfect ilustrat de faptul că, în cele mai importante state ale lumii, nu mai avem deloc ambasadori, iar acolo unde îi avem, cu câteva excepţii, e vai steaua lor, întrucât aceştia nu prea ştiu ce să promoveze. Pentru că la cel mai important capitol al prerogativelor prezidenţiale, România nu are niciun fel de strategie externă. Mă opresc în acest punct. Fără pretenţia de a fi epuizat nici măcar majoritatea bilelor negre pe care Klaus Iohannis le-a adunat la acest capitol, care este cel mai important pentru fişa postului pe care-l deţine. Mă opresc, dar nu înainte de a mai face o dată precizarea că aceste corijenţe repetate conduc la repetenţie. Dacă cumva Klaus Iohannis îşi mai aminteşte de timpurile când funcţiona ca dascăl la Sibiu.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 10 lei, pe trei luni 28 de lei, pe șase luni 54 de lei, iar pe un an 100 de lei.