Editorial AMOS NEWS - O fi fost lovitură de stat?

În sfârşit, crizei politice i s-a pus capăt, într-o oarecare măsură. Avem din nou, după o lungă pauză, un Guvern care are împuterniciri depline, Guvernul Orban 2, Orban 2 şi jumătate. Statul este pe cale să se organizeze. Şi să se mobilizeze, pentru a face faţă crizei pandemiei şi crizei economice globale. S-a decis în sfârşit, după ce s-a gândit neîngăduit de mult, şi Klaus Iohannis. România a intrat şi ea în stare de urgenţă. Speranţa românilor e că redevenim capabili să luăm în piept urgia. Dar cu ce preţ? O fi fost lovitură de stat?
La Cotroceni nu au avut loc niciun fel de consultări. Preşedintele a ignorat pur şi simplu două propuneri care i s-au făcut privind nominalizarea viitorului prim-ministru şi a minţit cu neruşinare opinia publică afirmând că doar PNL a propus un premier şi, în consecinţă, merge pe mâna acestui partid. Nu este o simplă minciună. Este o minciună extrem de gravă. Pentru că ea poate face diferenţa dintre democraţie şi autocraţie. Şi lucrurile se complică şi mai mult.
Cu o zi înainte ca să aibă loc "consultările"-fulger, ce credeţi că a făcut Ludovic Orban? A trimis pur şi simplu Camerelor reunite un document extrem de important pentru decizia care urma să fie luată în Parlament. A trimis programul de guvernare Orban 2. A făcut-o chiar în ziua în care PNL urma să decidă dacă menţine sau nu candidatura lui Ludovic Orban pentru poziţia de premier. Atenţie, deci, Orban încă nu era confirmat de propriul partid. Teoretic, PNL putea nominaliza pe oricine altcineva. Iohannis, la rândul său, încă nu iniţiase simulacrul de consultări şi pe biroul celui de-al treilea om în stat, preşedintele provizoriu al PSD, Marcel Ciolacu şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, a aterizat programul de guvernare al unui anumit domn Ludovic Orban. Iar Marcel Ciolacu nu a sărit în sus. I-a dat număr de înregistrare şi l-a pus la dosar, pentru viitoarea şedinţă a plenului reunit. Ca şi când scamatoria cu Orban era deja bătută în cuie. E tare, nu? După care PSD respinge mai mult de jumătate din membrii Guvernului în comisiile de specialitate, iar apoi votează cu entuziasm noul Executiv, la pachet cu programul de guvernare, în care Ludovic Orban a omis orice referire la modul în care Guvernul înţelege să se implice în combaterea pandemiei.
Acest Guvern Orban 2 şi jumătate a trecut ca prin brânză. Parlamentarii au uitat că în baza unei moţiuni de cenzură au demis Guvernul Orban 1. Au uitat şi de decizia Curţii Constituţionale, care a stabilit că după dărâmarea Guvernului Orban 1 printr-o moţiune de cenzură, preşedintele Klaus Iohannis nu avea dreptul constituţional să-l desemneze premier tot pe Ludovic Orban. Şi ce au mai uitat parlamentarii? Au uitat că Ludovic Orban a demisionat din poziţia de premier desemnat. Deci înaintea simulacrului de teleconsultări de la Cotroceni, Ludovic Orban era demis şi demisionar. Şi, cu toate astea, în mare viteză, sub pretextul pandemiei şi a crizei economice globale, Orban redevine prim-ministru.
Oare s-a schimbat ceva fundamental? Dincolo de faptul că acum avem din nou un Guvern necastrat, există vreun indiciu măcar că Guvernul Orban 2 şi jumătate nu va mai repeta greşelile din trecut care au determinat debarcarea sa de către Parlament? Nu, nu există nicio garanţie în acest sens. Există măcar o garanţie că Parlamentul va susţine măsurile luate de Orban, chiar şi în condiţiile în care le va considera antinaţionale şi periculoase pentru România? Nu, nu există nicio garanţie. Există vreo garanţie oricât de mică asupra faptului că Orban nu va da din nou o ordonanţă de urgenţă pentru alegerile locale în două tururi, ignorând din nou atât poziţia oficială a Uniunii Europene, cât şi pe cea a Curţii de la Veneţia? Nu. Nu există. La fel cum nu avem nici cea mai mică certitudine că, măcar în acest caz, va fi respectată decizia CCR. Şi cu toate acestea, sub şantajul situaţiei în care ne aflăm, Iohannis ni l-a vârât pe gât pe Ludovic Orban. La numai o zi după ce l-a determinat pe Florin Cîţu să demisioneze din funcţia de premier desemnat cu 10 minute înainte de votul final.
Ce naiba se întâmplă? Mie îmi miroase a lovitură de stat. Şi dacă îmi miroase, ce să fac? Să mă abţin? Să nu spun? Să stau cu capul în nisip?
Acum avem şi stare de urgenţă. Este o măsură necesară pe care Iohannis trebuia să o ia de mult. Dar ce ne facem dacă acelaşi Iohannis, cel care ne-a vârât pe gât Guvernul Orban 2 şi jumătate, va profita de regimul stării de urgenţă pentru a-şi promova propriul regim? Şi pentru a bloca democraţia? Şi pentru a pune pumnul în gura presei? Ce ne facem dacă Iohannis îl va încuraja pe Marcel Vela să aplice partea bună a stării de urgenţă, iar el îşi va asuma, împreună cu SRI şi alte instituţii de forţă, partea rea? Cea a reprimării drepturilor şi libertăţilor fundamentale exclusiv din interes politic?

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

fShare

Tweet