Editorial LA ŢINTĂ - "Welcome to The Bear's Land!"

Aşa s-ar cuveni să-i întâmpinăm pe turiştii sosiţi în zona Curtea de Argeş: cu anunţul "Bine-aţi venit în Ţinutul Urşilor!" Cei disperaţi după adrenalină au o alternativă viabilă şi ieftină la noi. De ce să bage mii de euro sau de dolari ca să facă nebunii pe la Cascada Niagara, Victoria ori pe unde Dumnezeu mai ştie ce munţi ori blocuri cu vârfurile pierdute-n nori?... Să vină aici şi să se ia la trântă cu Moş Martin! N-o fi el ca un grizzly, dar e cel puţin la fel de-al dracului, dacă-şi pune ambiţia să salveze onoarea urşilor bruni din Carpaţii noştri. Am băgat bani ca vechii greci apă în butoiul fără fund al Danaidelor în proiectul european intitulat pompos "Curtea de Argeş - capitala turismului românesc", cu rezultatul că un cetăţean al Oraşului Regal şi-a pierdut un picior luna trecută, după o întâlnire cu fiara codrului, pe dealurile din zona Groape. Inutil să vă mai povestesc despre pătimirile arefenilor şi ale celorlalţi locuitori de pe cele patru văi de râuri din zonă - Topologul, Argeşul, Vâlsanul şi Râul Doamnei. Cert este faptul că li se risipesc avuturile prăduite de fiarele codrului, care în anii trecuţi nu s-au sfiit să omoare şi oameni. Gospodarii au ajuns să-şi păzească de ele agoniseala, făcând cu schimbul noaptea în jurul focurilor aprinse, ca pe vremea năvălirilor tătăreşti. Şi în tot acest timp, guvernanţii şi parlamentarii noştri dorm ca ştiţi dvs. cine pe coadă şi-şi clamează neputinţa. Dumnealor sunt mulţumiţi că încasează lunar sumele nesimţite cuvenite funcţiilor ocupate şi nu le mai pasă de soarta celor care-i plătesc şi sunt terorizaţi de urşi ori de alte dihănii ale codrului. Ei joacă pe muzica ONG-urilor dirijate din străinătate, care cică protejează interesele animalelor. Habar n-am dacă o fac din ură pentru semeni, dar realitatea mă determină să-i cred pe cei ce susţin că n-o fac dezinteresat cum declară. Cineva îmi povestea despre o astfel de afacere făcută pe seama dezmoşteniţilor sorţii de cineva care organiza tot soiul de spectacole cu plată şi-şi băga frumuşel sumele deloc insignifiante adunate prin şmenul ăsta în buzunarele proprii. Pentru impresie ori mascare este posibil să-i scape şi câţiva bănuţi în conturile celor pe care susţine că-i sprijină din spirit pur creştinesc. Să mai reamintesc faptul că şi construcţia unor autostrăzi a fost blocată de existenţa unor vietăţi sălbatice considerate indispensabile pentru echilibrul ecologic?... Să creadă cine vrea că toate chestiile astea s-au petrecut dezinteresat, respectând o anumită logică a lucrurilor, dar eu nu-mi permit să fiu atât de dus cu pluta! Şi nici să mimez aşa ceva, întâi pentru că am respect faţă de mine, apoi pentru că nu sunt plătit ca alţii pentru asta şi, nu în ultimul rând, deoarece conştientizez riscul de a face pe prostul şi de a rămâne aşa!
Despre nenorocirile produse de urşi prin nordul Argeşului am tot scris în paginile acestui ziar. Şi am consemnat şi declaraţiile unor conducători ai judeţului, care susţineau că nu e de joacă atunci când se pune în primejdie viaţa oamenilor. Dincolo de diareea verbală oficială, n-am înregistrat rezultate concrete. Jivinele au luat în stăpânire un ţinut părăsit de cei pe care-i plătim cu toţii ca să ne protejeze vieţile şi bunurile din gospodării. Pagubele pe care le-au produs gospodarilor pământului sunt uriaşe, de multe miliarde lei vechi, dar ce le pasă celor care ne conduc atâta timp cât nu sunt ei cei păgubiţi?... Tocmai de aceea susţin că trăim acum, la începutul mileniului trei, ca în vremea năvălirilor barbare într-un veritabil Ţinut al Urşilor. Şi nu pot să nu reiterez invitaţia primarului arefean Gheorghe Stoican, la care s-au raliat şi omologii săi din zonă, pe care a adresat-o iubitorilor de animale să adopte fiecare câte un urs. Şi este vorba despre oameni serioşi precum Virgil Baciu, Nicolae Langer, Evlampie Alecu şi alţii care nu se împacă deloc cu gândul că-i dezamăgesc pe oamenii care i-au votat din cauza impotenţei altora... Cum n-am auzit măcar despre un caz de adopţie de ursuleţ, cred că se demonstrează clar că există interese mai mari şi mai tari decât clamata dragoste pentru prădătorii blănoşi! Ciudată este starea de hibernare în care se complac toţi factorii de decizie în frunte cu parlamentarii noştri, care coboară din Olimpul Bucureştilor în mijlocul oamenilor de rând doar pe la zile de comune, ca să-i prostească pe oameni cu discursuri patri(h)otice şi să-şi potolească apoi foamea din produsele pământului scăpate de prăduirea urşilor. Şi mai vin şi prin campaniile electorale la vânătoare disperată de voturi, ca să-şi păstreze sinecurile bine plătite din banii amărâţilor. Mă tem însă că nu e departe timpul în care vor fi trimişi să le ceară la fiarele pădurii, dacă nu s-au învrednicit să "procreeze" nişte legi prin care să pună lucrurile în ordine. Şi când spun asta pornesc de la informaţiile oficiale, potrivit cărora numărul urşilor inventariaţi în Argeş ar fi mai mare de vreo trei sau patru ori decât cel normal!
N-o să vă mai plictisesc prea mult, dar nu pot trece uşor peste vizita făcută zilele astea la redacţie de către concitadina Elena Pătruţ. Dumneaei a investit suma de 50.000 euro, bani adunaţi din truda copiilor prin străinătate, într-o plantaţie de mure, amenajată în zona Căuta. Acum urmează să dea pe rod, după ce s-a muncit din greu, cu oameni angajaţi pe care i-a plătit cu bani frumoşi, însă are o mare problemă creată de animalele sălbatice. Cu câtva timp în urmă a găsit pe proprietate o căprioară care i-a distrus câteva tufe, pe care a ajutat-o să revină în mediul ei. Mai nou, însă, a dat de urme de urs, ce i-a lăsat amintire nişte fecale prin care i-a transmis că abia aşteaptă să se coacă fructele de pădure ca să se înfrupte din ele. Speriată, femeia care ştia păţania concitadinului ce şi-a pierdut luna trecută un picior după o întâlnire cu "stăpânul codrilor", a mers pe la autorităţile locale ce şi-au declarat neputinţa după ce au luat legătura cu şefii de la judeţ. "Învăţaţi-mă ce să fac, că am depus la plângeri şi aici, şi la Piteşti şi n-am primit decât încurajări verbale. Eu trebuie să strâng recolta, dar ce mă fac dacă dau cu oamenii de un urs, musafir nepoftit, care să nu fie prea încântat că l-am deranjat de la masă?... Oare de ce mai plătesc eu o sumedenie de taxe şi impozite la stat, dacă viaţa şi bunurile nu-mi sunt protejate?!?..." Chiar aşa, domnilor guvernanţi: ce s-ar întâmpla dacă noi toţi am "uita" să vă mai plătim obligaţiile la buget, de unde v-aţi mai lua indemnizaţiile sau salariile care vă asigură nişte pensii frumuşele, faţă de cele ale majorităţii bunilor platnici?... Mă voi opri aici, însă nu înainte de a reitera invitaţia din titlu. Şi dacă oamenii care ne conduc n-au reuşit să facă un domeniu schiabil la Molivişu după ce s-au câcâit ani de zile, poate reuşesc să-i atragă pe excentrici pe meleagurile unde urşii se dau pe fund ca să scape de purici pe uliţele satelor ziua-n amiaza mare, înainte de a prădui gospodăriile oamenilor după bunul plac. Ruşine să le fie celor ce nu-şi fac datoria faţă de semeni şi se comportă ca nişte slugi ale animalelor sălbatice, care nu le dau măcar 1 leu la buget!...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It