Editorial LA ŢINTĂ - O lume a incertitudinii care pluteşte pe marea mediului infracţional...

Cam aşa se prezintă lumea în care trăim. Oricât ne-ar durea, nu trebuie să ne sperie adevărul. Predictibilitatea a devenit un vis, cât timp şi sportul a devenit ţintă pentru terorişti! Ceea ce s-a întâmplat recent la Manchester şi apoi la finala UEFA CHAMPIONS LEAGUE la Londra sau la Torino sunt exemple care ar trebui să stârnească reacţii hotărâte din partea puternicilor lumii. Care - cred eu - au datoria să-şi apere cetăţenii de ticăloşia şi cruzimea fanaticilor ce încearcă să bage cu frica, pe gâtul întregii umanităţi, concepţiile proprii despre lume şi viaţă. Dictatura aceasta a urii este inacceptabilă! Din fericire, pe noi, românii, ne-a ferit Dumnezeu până acum de atacuri teroriste. Dar nu ne-a scutit de paradoxuri: cică avem cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, dar şi cel mai mare procent de săraci! Iar pentru noi asta e adevărata teroare: puţini compatrioţi s-au îmbogăţit peste măsură între două clipiri de pleoape, pe când majoritatea a coborât sub limita sărăciei. Şi a ajuns la mila statului, cu funcţionari ticăloşiţi în rele, care se comportă cu cei umili ca nişte satrapi, călcându-i fără milă în picioare, fără să se teamă de vreo pedeapsă. Ei n-au vreun alt dumnezeu decât Banul, şi cea mai mare pedeapsă ar fi să-i lipseşti de puterea pe care le-o dă el. Iadul l-au rezervat fraierilor care visează la împărăţia iluzorie a cerurilor, trăgându-şi pentru ei raiul pământesc. Politicienii îi stăpânesc prin promisiuni iluzorii de creşteri salariale, de îmbunătăţire a nivelului de trai şi alte prostii. Pe care le amână sub presiunea străzii sau a realităţii. Când şi când, unii dintre mincinoşi mai ajung şi în spatele gratiilor, acuzaţi că au furat de-au stins şi nu mai rămâne mare lucru pentru cei ce se pregătesc să le ia locul. Şi-atunci, de ce să le plâng eu de milă celor ce se victimizează ca nişte manelişti părăsiţi de amante, cum că ar fi ajuns la răcoare aiurea, cât timp cei mai mulţi dintre ei sunt şi acolo boşi, având la temelie conturi babane prin bănci din paradisuri fiscale?... 

N-am să fac astăzi nominalizări, pentru că invariabil aş ajunge la politicieni. Care, indiferent de partid sunt gata să câştige toate alegerile, pentru ca apoi să piardă guvernările, sfâşiindu-se între ei. Şi prefer să mă decontaminez un pic de câte prostii am văzut că sunt capabili la toate nivelurile. Spre liniştea cititorilor, ţin să-i asigur că şi ăştia de provincie, aleşii noştri, fac parte din categoria celor care au după ce bea apă. Şi m-am convins de chestia asta de când am văzut din ce autoturisme coboară cei ce se deplasează agale spre şedinţele de legislativ municipal. Ceea ce m-a frapat a fost faptul că mare parte dintre dumnealor sunt bugetari, dar îşi fac cărţi de vizită din nişte bolizi cu care nu s-ar jena nici oamenii de afaceri care se dau a fi de succes. Tocmai asta mă face să aştept cu o curiozitate firească declaraţiile de avere şi interese şi să le compar cu cele de anul trecut. Nu de alta, dar vreau să văd cât de rentabil este să ajungi ales local. Şi asta pentru că mi-am adus aminte la ultima şedinţă de consiliu local de la Curtea de Argeş ce mai plângea un amic acum vreo zece ani că fusese lăsat în afara locurilor eligibile, pentru că nu "marcase corespunzător". M-am crucit văzându-i supărarea, pentru că valoarea indemnizaţiei nu mi se părea a fi chiar atât de ofertantă pentru a stârni regrete. Dar când mi-a zis că erau banii cei mai uşor câştigaţi, legal, prin prezenţa la una sau două şedinţe lunar, timp în care important era să voteze cum i se spunea, am realizat tristul adevăr...

Dacă ne uităm de la înălţimea Palatului Parlamentului sau a Palatului Victoria, vedem că Liviu Dragnea e gata să dea de pământ la modul cel mai social-democrat cu Sorin Grindeanu, sub privirile arbitrului Călin Popescu Tăriceanu, care se uită în altă parte, peste Ocean, căutându-l pe observatorul Klaus Iohannis, rătăcit pe culoarele Casei Albe a lui Uncle Sam, ocupată de chiriaşul Donald Trump. În Oraşul Regal Curtea de Argeş s-a ajuns ca oile să facă legea, pentru că a pierit sămânţa berbecilor. Şi o fac prin rotaţie chiar şi vacile, deşi boi avem destui! Joi a fost un protest al proprietarilor de animale care au pierdut licitaţia pentru păşunile alpine. Şi le-au pierdut poate pe mâna lor, deşi se plâng că au fost furaţi de mafia din primărie. Ca simpli spectatori, noi nu putem decât să urmărim lupta dintre clanuri. Iar acel protest botezat "spontan" - după ce fusese anunţat încă de acum un an şi reiterat de nu ştiu câte ori şi prin mass-media - a perturbat viaţa locuitorilor paşnici, care n-au treabă cu dedesubturile pe care le acuză părţile. Chestiunea, este limpede, s-ar putea rezolva numai în Justiţia în care s-ar zice că nu mai crede cineva. Ceea ce s-a întâmplat însă în cartierul Marina a dovedit slăbiciunea organelor de ordine şi, de ce nu, şi a autorităţilor municipale. Care, repet, nu şi-au protejat cetăţenii de agresivitatea celor ce se cred imbatabili şi sunt gata să-i jertfească pe toţi ceilalţi ca să-şi asigure câştigurile proprii. Preluarea bâtei ciobăneşti de către viceprimar, de la păstor, în timp ce oile erau lăsate în voia Domnului, are o simbolistică aparte, pe care oricine vrea cu adevărat poate s-o descifreze. Noi, ceilalţi, chibiţii, care nici măcar nu ne permitem să pescuim în ape tulburi, putem cel mult să-i înjurăm pe cei ce ne amărăsc vieţile şi să scuipăm ca să ne uşurăm de fiere în Apa Sâmbetei.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!