300 de ani de la martiriul lui Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654 din părinţii vornicul Papa Postelnicu şi Stanca Cantacuzino. A crescut fără tată, deoarece acesta moare pe când avea doar un an. Este crescut de mamă, de bunica dinspre tată Păuna Greceanu şi de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino.

De-a lungul vieţii sale deţine funcţii de seamă ale ţării: aga, postelnic, spătar şi logofăt. După moartea subită a lui Şerban Cantacuzino, Brâncoveanu devine domn al Ţării Româneşti între 1688-1714. Ţara cunoaşte o mare înflorire culturală şi spirituală în această perioadă. De asemenea domnul a avut o intensă activitate diplomatică, în anul 1695 primind titlul de principe al Imperiului Habsburgic, ca mai apoi turcii să-l recunoască domn pe viaţă.

În anul 1711, Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, împreună cu ţarul Rusiei Petru I se ridică împotriva Imperiului Otoman. În acelaşi timp, spătarul Toma Cantacuzino trece de partea ruşilor şi cucereşte Brăila. Toate acestea se întâmplă fără ştirea lui Brâncoveanu. Totuşi, bătălia decisivă de la Stănileşti pe Prut a fost câştigată de turci. Prin acest act de trădare Brâncoveanu s-a compromis definitiv în ochii turcilor. În anul 1714, în Săptămâna Patimilor, Brâncoveanu este mazilit de turci. Împreună cu familia sa sunt duşi la Constantinopol. Toate bunurile familiei sunt confiscate, iar din aprilie până la sfârşitul lunii iulie, membrii familiei sunt supuşi unor torturi cumplite, precum întinderea pe roată, strângerea capului cu un cerc din metal, arderea cu un fier înroşit sau înţeparea mâinilor şi picioarelor, acestea toate întâmplându-se în temniţa de la Edicule, Cele Şapte Turnuri din Instambul. 

„Ziua execuţiei a fost 15 august, când Brâncoveanu împlinea 60 de ani şi când creştinii sărbătoreau Adormirea Maicii Domnului. Încă de dimineaţă, sultanul Ahmet se puse într-un caic împărătesc şi veni la Seraiul, zis foişorul Ialikiacs, pe canalul Mării Negre, în faţa căruia era o mică piatră unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieţi ai lui – Constantin, Ştefăniţă, Radu şi Mateiaş – şi pe Enache Văcărescu pe care i-au pus în genunchi unul lângă altul, la oarecare depărtare, un gâde le-a scos căciulile din cap şi sultanul i-a mustrat, făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune. Înainte de a se ridica securea asupra capului lor, fură întrebaţi de voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul bătrânului Brâncoveanu răsună şi zice, spăimântat de această insultă: „Fii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut. Să nu ne pierdem însă sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei şi nu băgaţi seama de moarte: priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, care a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit; credeţi tare întru acesta şi nu vă mişcaţi, nici vă clintiţi din credinţa cea preavoslavnică pentru viaţa şi lumea aceasta.” La aceste cuvinte, Ahmet se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele.

Chinul şi drama din acea zi întunecată nu a durat decât un sfert de oră. Mai întâi au fost decapitaţi fiii şi ginerele pentru ca domnitorul să poată privi moartea celor dragi. Apoi a fost decapitat şi domnitorul. Trupurile au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele au fost înfipte în prăjini şi au stat trei zile la poarta Seraiului. Mai târziu cadavrele au fost pescuite din mare şi duse la o mănăstire bizantină. Trupul domnitorului a fost adus la Bucureşti pe ascuns şi a fost îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou. Plăcuţa de deasupra mormântului a fost lăsată fără inscripţie de teama turcilor. Însă pe candela de argint ce ardea deasupra criptei avea gravate cuvintele: fericitul Domnu Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod...” - Relatări făcute de Plenipotenţialul venţian la Ţarigrad, Andreea Memno.

În anul 1992 brâncovenii sunt canonizaţi şi trecuţi în rândul sfinţilor ca şi Ştefan cel Mare. 

Anul 2014 este declarat „Anul Brâncoveanu” pentru aniversarea a 300 de ani de la martiriul brâncovenilor, iar toate acţiunile şi manifestările dedicate acestuia se desfăşoară sub înaltul patronaj al primului ministru al Guvernului României, Domnul Victor Viorel Ponta.

 

 

Pin It